Ovidiu Crețu vorbește despre sport ca un fin cunoscător al acestui fenomen. Proiectul Wonderland, relația cu Gloria, susținerea handbalului de performanță sau a sportului de masă sunt câteva subiecte cu care l-am provocat pe edilul șef al municipiului la un interviu în exclusivitate
           Ați câștigat alegerile cu un proiect care se pare că a prins. Este vorba de proiectul Wonderland. Când va începe să prindă contur?
Au fost mai multe obiective, unul era din domeniul agrementului, Wonderland. Este vorba despre o bază sportivă, o bază de relaxare, de agrement, unde oamenii să poată ieși din monotonia și dintre betoanele municipiului, să iasă undeva în afară. Dar am vrut și ca baza asta să fie în apropiere de oraș. Mi-am dorit întotdeauna să am unde să practic schiul iarna, în apropiere. Am fost an de an la Vatra Dornei sau la Borșa, dar aveam nevoie și de o pârtie mai ușoară, lejeră, aici lângă oraș. De la această necesitate a plecat căutarea locului și l-am găsit pe dealul Ghinzii, varianta cea mai bună. Locația se potrivește foarte bine, nu numai pentru o bază de agrement de iarnă, acolo este pășunea noastră și putem să dezvoltăm o bază serioasă, după modelul pe care l-am văzut în Austria, vara să se poată desfășura activități sportive pe terenuri de tenis, de baschet, de minifotbal. Atunci mă gândeam și la un aqua-park. Dar pe urmă, după ce am discutat și cu alți oameni, a apărut o altă idee, mult mai bună. A apărut varianta unei baze olimpice de natație, un loc în care se pot desfășura campionate de natație. Ideea nu mi-a aparținut mie, este interesat domnul Emanoil Viciu de această problemă. Wonderland-ul nu este un proiect de care să ne apucăm mâine, să săpăm șanțuri și să tăiem. Sunt proiecte mari, pe care le vom face din fonduri europene. Voi fi foarte bucuros dacă la anul vom avea finanțarea și vom putea să nivelăm și să defrișăm pășunea împădurită și apoi să începem să facem pista.
           Știți suma de care ar fi nevoie?
În ceea ce privește amenajarea unei piste mici de schi, de 680 de metri, pe o diferență de nivel de vreo 200 de metri, cu telescaun, suma se ridică undeva la vreo două milioane de euro. Dar sunt sigur că, în momentul când va exista o pârtie, vor exista și zeci de cabane și de pensiuni făcute de oamenii privați, care vor cumpăra acolo terenuri. Iar pentru cealaltă parte, cu terenurile de sport și piscina de vară, costurile s-ar ridica la aproximativ un milion și jumătate de euro. Dacă discutăm de o bază olimpică de natație, este vorba de 15-20 de milioane de euro, dar asta nu mai intră în atribuțiile Primăriei. Primăria va da terenul și baza o vor face oamenii de afaceri.
           În ultimii ani iarna a fost destul de călduroasă, nu am prea avut parte de zăpadă. V-ați gândit la aspectul acesta?
Nu-mi fac probleme din punctul acesta de vedere. E adevărat că iarna de acum doi ani a fost catastrofală pentru turismul de sezon, pentru schi în special. Eu am fost în Austria și nici acolo la baza munților nu era zăpadă, trebuia să schiezi numai pe pârtiile de la altitudine. Dar acela a fost un an de excepție. E adevărat că încălzirea globală poate să ne afecteze, dar nu se întâmplă de pe azi pe mâine. Noi trebuie să luăm măsuri, să ne implicăm, gândindu-ne ce va fi peste 50-70 de ani, când se vor simți efectele încălzirii globale. Oricum, la ora actuală, nu poți să faci o pârtie la această altitudine fără să ai și zăpadă artificială. Pentru asta trebuie să colectezi apa, ori noi avem acolo râul Bistrița. Instalațiile de zăpadă artificială nu înlocuiesc zăpada naturală, ci o completează. Se colectează zăpada, se depozitează în cantități mari și astfel nu se topește. După aceea e dusă pe pârtie și, fiind bătătorită, rezistă mult mai bine. Pesete noapte se dă un praf de zăpadă proaspătă și astfel se poate schia. S-au schimbat mult lucrurile acum și nu se mai schiază numai iarna. Sigur că dacă prindem o iarnă ca aceea de acum doi ani stăm și ne uităm la pârtii, pentru că zăpada artificială nu este de ajuns.
           Să trecem la alt subiect important pentru Bistrița. Gloria a primit în fiecare an sume importante de la bugetul local. Veți menține această colaborare cu clubul Gloria?
Eu cred că să ai centre de performanță în diferite sporturi este deosebit de important. Sunt adeptul sportului de masă, vreau să practic sportul și mai puțin să-l privesc. Însă acesta este punctul meu de vedere. În general, tinerii și copiii nu se mișcă în direcția sportului dacă nu există mobilele acestea mari. Ai un centru olimpic de tenis de masă, ai un centru de handbal. Dar fotbalul este totuși regele sporturilor, este cel care atrage cel mai mult. În jurul echipelor mari se dezvoltă afaceri mari. În Italia, veniturile din fotbal sunt mai mari decât din industria autoturismelor. Și atunci suntem interesați ca în municipiu să avem o echipă de primă divizie, să avem o echipă care joacă meciuri internaționale și, ca să facă lucrul acesta, trebuie să aibă un anumit standard, atât ca buget, cât și ca bază materială. Din punctul meu de vedere, Primăria trebuie să se implice în treaba aceasta. Ceea ce le-am reproșat însă celor de la Gloria este lipsa de interes pentru public. Nu spun că ei sunt de vină că nu vine publicul la meci, dar ei sunt de vină că nu găsesc metode de a-l aduce. Și am să mă implic în acest lucru, pentru că dăm o sumă importantă pentru Gloria și atunci există obligație cel puțin morală din partea celor de la club să găsească metode, să angajeze o firmă de comunicare, care să dezvolte programe de relații cu publicul, astfel încât să fie 3000 de oameni și când vine Vasluiul sau Urziceniul, nu numai când vine Steaua sau Rapidul. Eu cred că se găsesc metode de comunicare, astfel încât să ne întâlnim duminica sau sâmbăta pe stadion. Odată declanșat acest mecanism, cred că va merge de la sine. Eu eram elev în liceu și mergeam de la Bistrița la Cluj ca să văd meciurile echipei „U” Cluj. Era o mișcare de simpatie și de susținere care a contat. Voi da sprijin Gloriei pentru a se menține și a se dezvolta. Fotbalul este o afacere și o echipă de talia aceasta nu poate fi susținută doar de câteva firme, ci trebuie să ne implicăm și noi. Când va ajunge un club foarte bogat îi vom retrage sprijinul și va trebui să sprijine clubul bugetul municipiului.
           V-ați gândit la o colaborare concretă, deoarece până acum toți banii au mers către Gloria fără ca Primăria să aibă vreun beneficiu, fără să se întoarcă înapoi bani?
Stadionul este un stadion privat. Noi acordăm sume prin buget, sume nerambursabile pentru diferite acțiuni, care nu sunt ale noastre. Nu poți să te gândești să ai în municipiu numai cantine sociale, trebuie să te gândești și la copilul care vrea să se ducă pe stadion, vrea să aibă unde să meargă, să vadă echipe și atunci trebuie să plătești. Eu mă duc pe latura asta, de a crea modele, astfel încât să se miște niște copii spre sport. Și pot să dau două exemple de rezultate în sportul de masă datorită rezultatelor avute la nivel internațional și local. Mă refer la efervescența anilor 70 în ce privește handbalul, când se practica peste tot. Fiecare școală avea echipă de handbal, pentru că România era campioană mondială și atunci ne îndreptam toți către sportul respectiv, avându-i ca țintă pe Mozer, pe Gruia, pe Cristian Gațu. Un alt exemplu este tenisul. În momentul când Năstase a explodat pe scena internațională, pe toate străzile copiii jucau tenis, pentru că vroiau să fie ca Năstase și băteau o minge pe unde apucau.
           Are și Bistrița o echipă de handbal. Vă gândiți s-o sprijiniți în continuare?
Fără îndoială! Cred că ar trebui să ne aplecăm mai mult spre handbalul feminin, care aduce performanțe mai bune și cred că este păcat ca un antrenor cum este Crăciun să scoată echipe de juniori, echipe școlare de elită și pe urmă ele să se risipească în Ungaria, Austria, la Oltchim etc. Voi analiza și, dacă situația ne va permite, vom face o echipă. Dacă intrăm în ligă, să rămânem și să jucăm acolo și să avem meciuri internaționale. Am deschidere pentru așa ceva pe baza unei analize cât se poate de clare. Sunt absolut de acord să susținem intrarea, iar după aceea, cu o sumă rezonabilă, menținerea echipei în eșalonul respectiv.
           De ce credeți că nu s-a realizat până acum o astfel de echipă și de ce nu reușește cea de handbal masculin să se mențină?
Nu pot să-mi dau seama de ce. Au primit și bani, au reușit să se mențină și după aceea au retrogradat, acum sunt iar în liga secundă…
           În Bistrița, în ultimii ani nu au mai prea apărut astfel de idoli, de la Viorel Moldovan și Gabi Szabo… Se rupe undeva firul de la juniori la seniori?
E posibil și lucrul acesta. Dar Gabriela Szabo se naște o dată la 100 de ani în România, am avut noroc că s-a născut în Bistrița. Gabriela Szabo e una dintre cele mai bune sportive pe care le-a avut România.
           Ați practicat sport în tinerețe?
Da. Am făcut chiar mult sport. Pe vremea mea, în anii șaizeci și cinci, în Bistrița Clubul Sportiv era foarte populat. Era un regim de sport de performanță, dacă mă gândesc că aveam 3-4 antrenamente de câte două ore pe săptămână. Am făcut handbal, un an și jumătate, pentru că era o modă. Am făcut și gimnastică, apoi am practicat mai mult timp atletismul. Eram foarte slab și potrivit ca fizic pentru alergări pe distanțe lungi, aveam 1,80 și vreo 56 de kilograme. La sfârșitul liceului am făcut fotbal, era atunci o echipă care se numea „Zorile ILF Bistrița”, susținută de centrul județean de legume și fructe. Echipa s-a transformat pe urmă în „Foresta”, iar apoi în „Mecanica”. Am practicat fotbalul în regim de performanță, cu legitimație, cu antrenamente… Chiar mă surprinde imobilitatea tinerilor și copiilor de astăzi. Pe vremea când făceam atletism, alergam pentru relaxare de la sala de sport din parc până în vârful dealului Jelnei și înapoi. De înotat înotam la cascadă. Acum copiii merg cu mașina sau cu taxi, nu mai circulă mult pe jos. În facultate am început să fac dansuri populare și am avut condiție fizică în permanență. Am și lucrat foarte mult, la colectat de legume și fructe, apoi am lucrat ca muncitor zilier, inclusiv în anii de facultate. Văd că alți colegi, care s-au mișcat mult mai puțin, nu au vigoarea aceasta. Schiez și acum cu plăcere în fiecare an, înot. Consider esențial și indispensabil sportul la orice vârstă.
           Dacă ar fi să comparați politica cu un sport, care ar fi acela?
Poate că aș compara-o cu fotbalul. Dacă ne întoarcem cu câțiva ani în urmă, este sportul în care rezultatele nu se stabileau pe teren, ci în altă parte. Așa este și în politică, lumea votează una și pe urmă se mai cumpără, se mai aranjează și te trezești cu alte lucruri…
Ultimele comentarii