Gabriel Sîncrăian a fost desemnat sportivul numărul 1 al județului Bistrița-Năsăud, însă puțini știu cine este și ce performanțe are halterofilul bistrițean. Sportulbistritean.ro a realizat un material de prezentare înainte de Jocurile Olimpice, anticipând că el are șanse la o medalie.
În variantă telegrafică, lucrurile stau cam așa: s-a născut la Cluj, în 21 decembrie 1988. Mama- croitoreasă, tata- strungar. La 10 ani a venit în Bistrița și la 19 a plecat la București. În 2015, la 28 de ani, e maestru al sportului, absolvent de educație fizică și unul dintre cei mai buni halterofili pe care îi are România în acest moment.
Povestită, viața lui e mai nuanțată, evident. ”Locuiam în Gheorgheni și la un moment dat aveam 2 vecini cu care mă jucam și pe care nu-i mai găseam. Nu mai veneau afară, nu știam ce s-a întâmplat cu ei. Am aflat că mergeau la Clubul Clujeana, la haltere. Aveam 8 ani și habar n-aveam ce-s alea haltere, dar m-am dus într-o zi cu ei la antrenament. De atunci n-am mai întrerupt acest sport”, povestește pentru sportulbistritean.ro cel care avea să ajungă, după două decenii de muncă să reprezinte România la Jocurile Olimpice de la Londra, în 2012.
Saranciuc l-a adus la Bistrița, Fătu l-a preluat
După 2 ani de inițiere în tainele acestui sport cu antrenorul Tajnadi, ghinion, clubul Clujeana se desființează. Sîncrăian nu apucase să prindă drag de performanțe. Câștigase doar câteva concursuri amicale, de copii, cupa Mărțișor, 1 Iunie, întreceri de genul acesta. Însă lumea halterelor din România aflase deja că la Cluj sunt câțiva puști de mare viitor, numai buni de transferat. Cel mai insistent dintre antrenorii care-l știau a fost Mugur Saranciuc de la Bistrița. În 1998 l-a adus la Centrul Olimpic de juniori și imediat l-a legitimat și pe Clubul Sportiv Municipal.
Un an mai târziu avea să câștige prima medalie adevărată din viața lui, una de bronz la naționalele de cadeți. Și de atunci vitrina de trofee începuse să-i fie din ce în ce mai neîncăpătoare: multiple medalii de campion național la toate categoriile de vârstă, 3 medalii de bronz la europene de juniori 1 și 2, aur european la tineret, 3 medalii de bronz la europenele de seniori și multe alte performanțe, obținute și cu ajutorul antrenorului Ovidiu Fătu care l-a preluat ulterior. Toate astea aveau să-l recomande pentru lotul olimpic în vederea Jocurilor de la Londra.
Nouă ani la Bistrița!
Nouă ani a locuit în hotelul de la stadion, vreme în care a terminat Liceul Forestier și s-a înscris la Facultatea de Educație Fizică și Sport, pe care între timp a și absolvit-o. Din 2007 nu prea mai vine prin Bistrița, pregătindu-se la loturile naționale din București, dar regretă destul de mult despărțirea de acest oraș. ”M-am simțit excelent la Bistrița, un oraș micuț dar foarte frumos, în care mi-am făcut mulți prieteni și care o să rămână mereu în inima mea. Oricum, deocamdată sunt legitimat la CSM Bistrița și degrabă n-o să plec nicăieri”, spune Gabriel.
După ani de zile în care a fost mai mereu în umbra colegului său Răzvan Martin, Gabriel Sîncrăian îi ia fața în ultimii 2 ani, profitând și de suspendarea acestuia după mediatizatul caz de dopaj. Și ajunge anul acesta pe 5 la Campionatele Mondiale de la Las Vegas, unde e la un pas de podium. ”Puteam un pic mai mult, poate la smuls. Însă a fost un concurs incredibil de greu, nu m-am așteptat să fie așa. Probabil că așa va fi și la Rio, dar până atunci mai trebuie să ajung la Campionatele Europene de anul viitor. Am nevoie doar de o participare acolo, fiindcă așa spune regulamentul. Nu te poți califica la Olimpiadă fără participări la două competiții majore”, ne explică Sîncrăian.
La 28 de ani, are toate motivele să fie împlinit în plan sportiv. Totuși, îi mai lipsește ceva. O recunoaștere mondială în acest sport, o medalie la Jocurile Olimpice. Știe foarte bine că e aproape de așa ceva și va încerca să dea marea lovitură, anul viitor, la Rio.
Adrian Linca
Ultimele comentarii