Direcția de specialitate din Primărie a dat aviz nefavorabil pentru două propuneri de hotărâri. Una legată de acordarea titlului de cetățean de onoare lui Adrian Crișan, celalată pentru premierea lui Sâncrăian după medalia de la Rio. Trecând peste faptul că avizul acesta n-are nicio valoare concretă și că termenul ”specialitate” e de râs în ce privește competențele Primăriei în domeniul sportului, consilierii locali urmează să voteze joi dacă cei doi vor primi recompensele amintite.
Argumentele ”specialiștilor” din Primărie sunt de neluat în seamă, mai ales în cazul lui Crișan. Cică nu-i oportun să-l facă pe tenisman cetățean de onoare al Municipiului, deoarece ”Consiliul Județean a inițiat deja demersurile în vederea conferirii titlului de Cetățean de onoare al Județului Bistrița-Năsăud”.
”Adică, ne-au luat ăia fața și nu mai merge să ne aflăm și noi în treabă. Ce facem aici, dăm copy- paste după județ?” Așa gândesc unii care-l au în frunte pe primar, cu orgolii multe și neuroni puțini.
O tâmpenie, atâta vreme cât nu scrie nicăieri la lege că dacă-i cetățean de onoare la județ, nu mai poate fi și la oraș. Cu regulamente și recompense diferite, titlurile nu ar trebui să se excludă unul pe celălalt. Adică dacă ești cetățean de onoare la Teaca, nu înseamnă că nu poți primi și distincția de la nivel județean. Cum de altfel, se întâmplăși și în prezent. Sănmărtean, de pildă, e cetățean de onoare la Feldru, dar a primit titlul acesta și din partea județului.
Judecând simplist că orașul e inclus în județ, poți avea pretenții de lecție deschisă la clasa a 3-a, nu de edil șef.
Adică nu-i concurs, stați ușor! Nu ești la întrecere, măi primărie, cu nimeni, cu atât mai puțin cu Consiliul Județean. Dai că merită. Dacă nu merită, nu dai! Simplu.
Iar când vine vorba de merite, Adrian Crișan e de nerefuzat. De aproape 30 de ani, el joacă în toate competițiile mari de tenis de masă inventate pe planetă. Și la majoritatea dintre ele concurează pentru Bistrița, fiind cel mai longeviv sportiv de înaltă performanță legitimat la un club bistrițean.
A fost la 5 ediții de Jocuri Olimpice și a obținut cel mai bun rezultat din istoria tenisului de masă masculin, locul 5 la Londra. A fost de 10 ori campion național la simplu – un alt rezultat neatins de vreun român și a ajuns pe locul10 în clasamentul mondial, într-un sport dominat categoric de asiatici. Județul l-a desemnat de 14 ori în clasamentele anuale ale primilor 10 sportivi, iar Federația Română de Tenis de Masă l-a inclus aproape anual în ultimele 3 decenii în topul celor mai buni sportivi ai acestei discipline.
Și mă opresc cu greu să nu vă plictsesc cu performanțele lui.
Dincolo de astea, Adrian Crișan este un exemplu de comportament în societate, un model nu numai pentru tinerii sportivi, ci pentru toți bistrițenii. Dacă un astfel de om, nu are toate calitățile pentru a fi un cetățean de onoare al municipiului în care s-a născut, atunci e greu de imaginat cum ar trebui să arate alți pretendenți la această distincție.
La Gabriel Sâncrăian, lucrurile stau altfel, deși ”specialiștii” din Primărie n-au ei cum să dea nici un aviz, de vreme ce nu e în stare încă nimeni pe lume să dea un verdict, dacă e sau nu e vinovat omul.
Dar, hai să suflăm în iaurt și să-l considerăm pe Sâncrăian negustor necinstit, chiar dacă încă n-a dovedit nimeni că ar fi hoț.
Cu toată medalia de gât după un bronz istoric, Sâncrăian are destule motive să fie necăjit, de vreme ce nimeni nu l-a recompensat cu niciun cent după așa o performanță, iar de câteva zile e în doliu, după ce și-a îngropat mama. În loc să-l încurajăm, că-i de-al nostru, și să-i spunem ”uite măi băiete, noi îți dăm atâta dacă vii cu hârtie de la antidoping. Banu-i pus deoparte, e al tău, nu, noi îi dăm bobârnace și avize nefavorabile, ba și voturi împotrivă, stai să vezi pe joi!
Adrian Linca
Ultimele comentarii