Așa n-avem nicio șansă! Un editorial de Augustin Danci

„Greu la deal cu boii mici” e o vorbă românească ce se potrivește perfect situației actuale a Gloriei Bistrița. Echipa a încheiat turul de campionat nu foarte bine dar cu mari speranțe că din retur lucrurile se vor îmbunătăți. Se vorbea de bani de la Primărie dar mai ales de întărirea lotului, condiție esențială pentru a pune probleme la promovare. Răciturile, șoricii și sarmalele de sărbători s-au terminat și anul 2014 semne bune cu siguranță nu are.

Gloria s-a reunit în aceeași formulă și nu se întrevăd speranțe de mai bine. Clubul e pe zero iar jucătorii au restanțe la salarii. „Nu mai cunosc nicio firmă care să nu-și fi plătit angajații de sărbători” spunea, nemulțumit, unul dintre jucători, la reunirea lotului. Atâta doar că Gloria nu-i o firmă și acum, mai mult ca niciodată, pare a nimănui. Vânzarea stadionului la Primăria Bistrița e pusă sub semnul întrebării deocamdată și scăparea clubului de insolvență pare un obiectiv din ce în ce mai greu de atins. Faptul că nu e clar cine are acte pe stadion face aproape imposibilă acordarea banilor de la Primărie, pentru că e greu de crezut că, după tot scandalul, Gloria va mai primi 2 milioane pe an ca până acum, fără să dea stadionul.

Lucrurile se complică și din punct de vedere sportiv. Când adversarii au sprijin financiar, vorbesc despre cupe europene și se întăresc serios, e greu să emiți pretenții cu alergări prin parc. Și oricât de bistrițeni ar fi bistrițenii care joacă acum, șansele să promovezi cu echipa asta sunt infime, spre zero chiar. Ca să nu mai adăugăm că, fără salariile luate, jucătorii nu mai prea au tragere de inimă și pot chiar pleca până începe campionatul.

Și iată cum, ceva ce nu demult părea sănătos, de perspectivă, spălătoria imaginii Gloriei, un proiect ambițios și de viitor, pare acum o beșică răsuflată în care n-ai carne să faci tobă în cârnățăria pe care ai pus lacăt. Acum, urmașii lui Jean Pădureanu par dintr-o dată niște neputincioși, o adunătură de fii risipitori, care dau semne de oboseală la prima grea încercare. Și când te gândești că el a ținut-o 20 de ani!

Augustin Danci