Azi trebuia sa fie o zi fericita pentru mine.
Azi implinesc un numar de ani, in care intotdeauna m-am simtit mandru de orasul meu. Unul dintre acestea era ca traind totusi intr-un oras mic, puteam sa spun ca avem o echipa de fotbal in Divizia Nationala, ca avem atatia sportivi medaliati la Olimpiade si Campionate Europene si Mondiale.
Dar cea mai mare satisfactie era atunci cand puteam sa arat cunostintelor mele din alte localitati ca „NOI” avem cel mai mare turn de biserica din TRANSILVANIA…
Din pacate, in anii urmatori, ziua mea de nastere va fi un reper cu adevarat ingrozitor: un an de la…, doi ani de la..
„cel mai mare dezastru” din istoria orasului Bistrita. Imi va fi greu sa amintesc cuiva ca este ziua mea. De acum incolo…ziua mea devine o zi „de doliu”… din pacate..
Traiesc cu speranta ca in scurt timp totul o sa fie reparat…
Ultimele comentarii