In Memoriam
Cu exact 60 de ani în urmă (1948), Cătălina și Petru Pașcan (ceferiști amândoi soții) descindeau la Bistrița împreună cu cei trei copii ai lor: Eugen, Jeni și Petrică, stabilindu-se aici definitiv. Eugen ”“ sau Genu, cum îi vor spune toți ”“ avea atunci 6 anișori, văzând soarele întâia oară în 22 iulie 1942, la Deda Bistra. Și-a creat repede un mediu cât se poate de familiar, fiind o fire veselă și sociabilă, astfel că nu i-a fost greu să se bucure de o popularitate aparte în toate colectivitățile micii generații a bistrițenilor.
Ca orice copil, s-a lansat în fotbal la piticii Progresului (azi Gloria), ca portar, numai că statura sa (moștenită de la tată) a constituit o piedică în a-l face să ajungă un portar redutabil. Așa se face că, păstrând pentru fotbal o dragoste aparte (prima sa iubire), se îndrăgostește de tenis. Tenisul de masă… Un sport, pentru Bistrița mai nou, dar cu priză și, mai ales, cu foarte mulți adepți.
În foarte scurt timp, elevul de la Liceul ”Andrei Mureșanu” și apoi studentul Școlii tehnice Financiare din Cluj (devenit funcționar contabil pentru toată viața) ajunge să fie un component de bază a societății bistrițene de pingpongiști, alături de Nistor, Barabaș, Gyurkan, Măjer, Ötvöș, Ursu, Marcu, Macavei, Dobra, Rusu, Cira, Arjoca, Ionașcă, Creangă, Lichi și alții, contribuind la ridicarea valorii tenisului de masă bistrițean, apropiind-o de ceea ce se aștepta: performanță.
De reținut însă că el nu se va remarca în postură de jucător, dar o va face, ca nimeni altul, în postura ”omului din umbră”. Mai întâi ca arbitru, alături de Lichi, Toth, Creangă, Arjoca, Oprea, Bogdan, Gyurkan printre alții, apoi ca instructor voluntar (salariat fiind, mai întâi, contabil la SMTCF, apoi la clubul Gloria, până în ultima sa zi de viață), urmărind și sprijinind îndeaproape activitatea de antrenorat a lui Schuster Carol și Gheorghe Bozga, în special.
Dacă Gheorghe Bozga a ”revoluționat” tenisul de masă bistrițean, ducându-l, prin jucătorii formați și lansați, în marea lume mondială a acestui sport, antrenorul emerit, în orice situație, cu orice prilej subliniază meritele remarcabile pe care el, omul din umbră, Eugen Pașcan le-a avut în acea perioadă devenită istorică pentru tenisul de masă din orașul nostru, transformat în performanță. Aceasta dovedind că Eugen Pașcan, chiar dacă nu a câștigat cu paleta în mână nici măcar un titlu național, a câștigat și s-a galonat cu mult mai de preț trofee prin toți cei care s-au aflat îndrumați de el, ca președinte al comisiei județene mai întâi (din 1976 încoace), apoi ca vicepreședinte (după 1995, până în fatidica zi de 24 decembrie 2003…)
Atunci a lăsat aici, pe pământ, o Bistriță devenită renumită și prin tenisul de masă, a lăsat-o pe soția sa Maria, a lăsat Gloria fotbalistică și a urcat printre stele, alăturându-se fiicei sale, Alina, de acolo bucurându-se de tot ceea ce realizează Bozga și ai lui aici, la mesele de ping-pong. De acolo însă cred că se mai bucură văzând cum este și acum în spiritul, gândul și sufletul celor pe care ne-a lăsat aici, pe pământ, dintre toți Gheorghe Bozga ”materializând” continua sa existență printre noi, prin această acțiune de suflet, ”Memorialul Eugen Pașcan”, ajunsă acum la cea de-a treia sa ediție.
Așa că dacă tu, Genule, din punctul de vedere al vieții ai fost printre noi, din punct de vedere al spiritului tău, tu ești, iată, mereu printre noi…
Ultimele comentarii