Tot cu trasul pe nas, barosane, văd că tot cu trasul pe nas te ocupi, deși, Piți care-i mare barbugiu de la Dunărea la Jiu, te-a făcut căpitan de echipă. Mai bine te făcea cioban în târla lui Gigi  sau portar la fosta întreprindere 23 August.

Ziceai că te-ai schimbat, că nu mai tragi pe nas, că vrei să revii în fotbalul mare. Atunci, atunci ce dracu ai făcut iar, cum te-ai gîndit să mai tragi o dușcă în cantonamentul din San Marino. Observ că nu te duce prea mult capul. Nici unul, nici celălalt, observ că ai tot mai puține lucruri în comun cu fotbalul. Poate, dacă băgăm niscaiva manele și jucăm o miuță cu fratele Gheară, Salam și alți troglodiți precum Gore de la Cluj, poate atunci îți va și plăcea și ție. Fotbal european cu caviar și Veuve Cliquot? Fotbal cu cocaină trasă pe nasul tău de piteștean și alcool până îți moare ficatul și începi să puți a culturist retardat. De ăsta îmi ești, Adriane?

Toți învârtiții acestei țări, tot mucegaiul și bișnițarii s-au trezit peste noapte oameni de fotbal, mari investitori, miliardari de carton. Nu cartoon network. Cu niște analfabeți nenorociți te-ai încuscriit, ăștia sunt de vină că ai ajuns să transformi echipa națională într-o cocină prădată.

Am auzit că te-ai îmbătat ca animalul pe care gospodarii îl taie de Ignat, adică ca un porc, Adriane. Ce-o fi și în capul lui Tamaș de s-a înhăitat cu tine?

Adriane, ce zile frumoase ai petrecut tu în Londra, acolo, acolo la Chelsea, dar no, ce să faci dacă cocaină e mai importantă ca orice altceva: so fahr, so gut, so what, mister Mutu.

În Anglia ai dovedit ce caracter zero ai la purtător, în timp ce în țara cu macaronari ai arătat lumii întregi că prostia nu are margine, țară și nu are nevoie de pașaport.

Adriane, la ce ai mai venit la Națională? Pentru ce și de ce, mai frate, dacă ești varză, dacă nu ai vrut să înțelegi că viața este un nenorocit de bâlci al deșertăciunilor.

Mă așteptam să spargi poarta adversarilor cu fruntea ta de titan al fotbalului românesc. Așteptam să te zăresc cum te ridici din mijlocul consumatorilor de cocaină și alcool și joci fotbal. Fotbal adevărat pentru țara asta care te-a făcut om. Te-nchipuiam, fălos în tricoul naționalei, cu banderola de căpitan pe brațul tău găurit de ace de seringă. Din păcate, Adriane, uriașa ta statuie de rumeguș și clisă nu se mai vede nicăieri.

Și nimeni, pe unde-am călătorit, nu auzise de tine. Oricât de mare te crezi, România te ignoră, Adriane.

Alin Cordoș