Acredita-m-ați în pădure să m-acreditați!

Că n-am primit noi acreditare la meciurile Gloriei nu e mare lucru. În fond, soarele bate prea tare la masa presei și poate fi mult mai bine pe tribuna I, la umbră. Cât ne-or mai lăsa și pe stadion, că azi-mâine ne-or închide poarta de tot în nas. Fără să le pese celor de la clubul bistrițean că de fapt comit o mare nedreptate, îngrădindu-ne dreptul la muncă, garantat de Constituție. Un redactor care nu are acces la masa presei, la conferințe de presă, la poze, e un redactor care își poate pierde pâinea, serviciul. E ca și cum lui Sabău i-ar interzice Liga să intre în vestiar, să stea pe banca tehnică și i-ar sugera așa, în scârbă, să antreneze din tribună. Mă rog, ziceam că până la urmă nu ne afectează așa de tare, decât principial.

Dar, pe același stil al durutului în șpiț față de suporter, de cititor, de spectator, Gloria a pus embargou și spectatorilor de la echipa a doua. Joacă la Iproeb, pe un teren privat și nu-i pasă că omul de rând nu poate intra acolo, nici dacă ar vrea să plătească bilet. La meciurile Gloriei II pot intra doar cei care au legitimație de intrare în baza Iproeb și gaaaataaa… Restul nu contează. De parcă ar fi campionatul Gloriei sau al Iproebului, un campionat privat, între Chiciudean și Jean Pădureanu. E de râsu-plânsu ce se întâmplă la Gloria, care continuă să ignore faptul că înghite bani mulți din buzunarele noastre.

Apropo, ia faceți un calcul, așa, grosier. 20 de miliarde de la Primărie împărțit la 80.000 de locuitori egal 250.000 de lei vechi de bistrițean în contul Gloriei, pe an. Cam câți dintre dumneavoastră ați fi de acord să plătiți Gloriei mai mult decât plătiți impozitul pe apartament sau pe mașină? Sigur, calculul e aproximativ și poate chiar răutăcios. Dar cum să răspunzi altfel unor oameni care în schimbul acestor bani nu te lasă nici măcar să intri la meciurile lor, darmite să scrii, să comentezi, să ai păreri. Și le mai spune și toată conducerea orașului, județului că nu fac bine, că este cam exagerat să facă fițe pe banii comunității, dar degeaba.

Îi doare drept în emblema de la jeep de primarul Crețu sau de președintele Liviu Rusu. Ei au ce au cu Linca, unul care nu se prosternează în fața lui Sabău așa cum fac mulți. Cărora nu le pasă că acest antrenor alungă anual zeci de bistrițeni crescuți aici și aduce niște împăiați din altă parte, mai nou de prin Tunisia sau Serbia. Ei uite că mie îmi pasă și voi scrie asta întotdeauna, chiar și din pădure, din parc sau de pe nocturnă dacă va fi cazul!