Profesorul Universitar Doctor Marcel Șerban s-a stins din viață în această noapte, pierzând lupta cu o boală grea, cu care s-a luptat o lungă perioadă. Avea 67 de ani și era directorul adjunct al UBB-extensia Bistrița. S-a stabilit în orașul nostru în 2005, după ce a fost prodecan și prorector la Academia Națională de Educație Fizică și Sport din București. Săptămânalul Sportul bistrițean, colegii și prietenii celui care a fost decanul facultății bistrițene de educație fizică și sport sunt alături de familia greu încercată în aceste momente.
Marcel Șerban s-a născut la Blaj, localitate în care a terminat și liceul. Dar a copilărit la Telciu, locul de origine al mamei sale. Apoi a urmat cursurile Institutului de Cultură Fizică din București, pe care l-a absolvit în 1964. A rămas în Capitală unde a activat ca antrenor la secția de volei a Școlii Sportive Experimentale Viitorul, unde s-a ocupat de creșterea juniorilor. Rezultate foarte bune l-au recomandat, în 1968, la cârma loturilor naționale de juniori. Din 1984 a fost metodist la Progresul București, apoi inspector la fostul minister al sportului.
În 1993 intră în învățământul universitar, unde a fost mai întâi lector, apoi conferențiar doctor, profesor universitar, prodecan și prorector la Academia Națională de Educație Fizică și Sport. S-a ocupat de cercetare, psihologia sportului, metodica, fiziologia, matematica, regăsindu-se în numeroasele cărți editate. Pentru bogata activitate în domeniul sportului și cercetării a primit numeroase distincții: este membru al organizației „Știința Sportului Internațional”, „Serviciul Credincios clasa a treia”, medalii primite de la Comitetul Olimpic Internațional.
„Pentru mine Bucureștiul a devenit un chin. E foarte aglomerat, nu mai suport căldura circulația. Pierd cel puțin 2-3 ore în mașină numai ca să ajung acasă de la școală. Nu mai pot să-mi permit acest lucru, în condițiile în care multe dintre lucrările mele așteaptă să fie finalizate, mai am și peste 20 de doctoranzi…(…) Din punctul meu de vedere, venirea mea la Bistrița este o provocare profesională. Pentru că nu accept ca zona Bistriței să nu aibă o unitate de învățământ superior”, spunea Marcel Șerban în 2005, într-un interviu apărut în Sportul bistrițean. În același an, colegiul s-a transformat în facultate.
sportulbistritean.ro
februarie 22, 2021
…..revin meru cu privirea pe aceasta pagina si cred ca de fiecare data este din ce in ce mai trista si-mi apasa sufletul mai greu ca altadata. A fost parintele spiritual al generatiei mele, la echipa de volei „VIITORUL” BUCURESTI, alaturi de bunul nostru secund LAZARESCU DAN. Daca astazi dau valoare spiritualitatii mele personale si educatiei copiilor mei, i se datoreaza acestui om, care pentru multe generatii a fost mereu parintele de care fara sa stim, aveam mereu atata nevoie. A trecut prea mult timp fara se scriu despre ce simt, micimea omeneasca este covarsitoare. Cum este posibil ca acest om sa nu aiba macar un comentariu alaturi de cele 442 de vizualizari. Unde sunt generatiile ce au trecut prin mana si devotamentul profesional, prin sufletul sau?. Incerc in zadar sa scap de golicine, de rusinea noastra, …..sa ne ierti SERBAN MARCEL.
noiembrie 1, 2021
Am vorbit cu dl.profesor cu câteva zile înainte de a se înălța la stele…Mi-a spus: „Mor Zamfire”…după care a închis telefonul…A fost un șoc teribil pentru mine, am rămas blocat! A fost un om deosebit!
Din păcate, după ce am terminat junioratul ne-am văzut destul de rar prin sălile de sport, dar era o bucurie imensă pentru mine când îl vedeam!
Tu ce mai faci?
noiembrie 1, 2021
Ești pe Facebook? Am mai multe conturi, îl folosesc des pe cel în care port un tricou roșu. Mă poți găsi ca Zamfir Gheorghe.
decembrie 14, 2024
„Nea Marcel”, cum îl alintam când vorbeam între noi, a fost cel care, când m-a chemat prima dată la lotul de juniori, cam la un an după ce începusem voleiul, mi-a schimbat cumva „destinul” in materie de volei. Cu ochiul de expert, s-a prins imediat și mi-a zis: măi băiete, tu n-ai nicio treabă să fii trăgător, dar ai ajunge un ridicător bunișor. Era o enciclopedie de volei, la fel ca Dan Lazarescu, dar nu numai. Pentru prima dată și, din păcate singura, in afară de pregătire fizică și tehico -tactica, la convocările lor, eram testați și pregătiți și psihologic.
Deși „adversari” in campionat, îi știu bine și eram altminteri amici cu băieții de la Viitorul: Dan Popescu, Zamfir, Slabu, Dănuț Hacka, Marius Gheorghe (Azorel), Titel Alexandru, Mihai Alexandru (Pelicanul), Aurel Ioniță (Ricanu). Cu unii dintre ei m-am întâlnit ulterior și în Divizia A…
Ce vremuri ale tinereții.
RIP nea Marcel, un om deosebit.