Claudio Ranieri, antrenorul care a produs minunea din campionatul Angliei, a fost tehnicianul Fiorentinei în cel mai renumit meci al fotbalului bistrițean. Italianul, campion astăzi cu Leicester, a smuls doar o remiză la Bistrița în toamna anului 1996, în prima manșă din primul tur al Cupei Cupelor.
După o promovare spectaculoasă în 1994, Claudio Ranieri reușea, doi ani mai târziu, să câștige Cupa Italiei cu Fiorentina. Avea 45 de ani și intra în Cupa Cupelor cu o echipă favorită la fazele superioare. Toldo, Batistuta, Rui Costa, Schwarts, Amoruso sau Oliveira erau piesele grele ale antrenorului ce mai trecuse până atunci pe la Cagliari și Napoli.
Însă nu bănuia Ranieri că adversarul din primul tur ar putea să-i pună probleme atât de mari. Gloria, învinsă de Steaua în finala Cupei României din acel an, era un nume puțin cunoscut pentru italieni, deși cu doi ani înainte micuța echipă ardeleană bătuse pe Real Zaragosa în aceeși competiție europeană. Iar numele antrenorului ei la fel de necunoscut în Europa: Remus Vlad
Cu o nocturnă mobilă și cu tribunele arhipline, Ilie Lazăr deschidea scorul în minutul 4. "A fost o recuperare în zona marginii careului nostru. Eu eram la mijlocul terenului. Am primit o pasă în tușă, am sprintat printre fundașii adverși, vreo 50 de metri și am tras cu dreptul fără speranță, din careu. Îmi aduc aminte că am mai dat un gol asemănător și cu Universitatea Craiova, dar nu avea o importanță așa de mare", își amintea ulterior atacantul Gloriei.
Însă Batistuta a egalat la câteva minute după pauză și meciul s-a încheiat 1-1. Bistrițenii au pierdut calificarea fiind învinși în retur cu 1-0, deși Titi Voica putea trimite meciul în prelugiri, dacă marca la o fază mare pe final.
Fiorentina lui Ranieri a trecut apoi de Sparta Praga, Benfica și s-a oprit în semifinale, eliminată de Barcelona lui Ronaldo (1-1 și 0-2). În campionat, a terminat pe locul 9 și Ranieri a plecat la Valencia.
Au urmat Atletico Madrid, Chelsea, Parma, Juventus, Roma, Inter, Monaco, naționala Greciei și acum Leicester. Însă, undeva în palmaresul marelui antrenor italian rămâne și Gloria Bistrița, ca adversară destul de dificilă, într-o toamnă din 1996.








Ultimele comentarii