Bistrițeanca Bernadette Szocs a reușit recent o performanță excepțională, fără precedent în tenisul de masă din județ. Ea a urcat de două ori pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Campionatele Europene de juniori de la Kazan, atât la simplu cât și la dublu. Însă acest rezultat a căpătat o valoare mult mai mare după ce, la finalul competiției, un examen medical a arătat că jucătoarea de 16 ani avea o ruptură musculară la bicepsul brațului drept. Această accidentare nu a împiedicat-o să joace la toate probele din concurs și chiar să câștige două titluri europene.
Berni, cum te simți, te mai doare mâna?
Mă doare destul de tare, dar sunt la recuperare la București și sper să-mi revin.
Cum a fost la europene, nu te-ai simțit mică printre adversare mai mari, tu fiind la primul an de juniorat?
Ba da, m-am simțit mică și eram și accidentată. O lună și jumătate înaintea europenelor nu m-am putut antrena. Dar nu avea rost să-mi fac probleme. Știam că trebuie să dau tot din mine, de la primul punct la ultimul. Că dacă nu sunt concentrată nu am nici o șansă. Și am luptat de la început până la sfârșit și am reușit.
Te-ai gândit vreo secundă să abandonezi?
Nu m-am lăsat și am tras de mine fără să mă gîndesc la durere. Doar când am ajuns între primele 8 am simțit o durere foarte mare. Însă am întâlnit o franțuzoaică ce m-a bătut ultima dată când am jucat cu ea. Și mi-am zis că acuma trebuie să o bat. Și m-am concentrat foarte tare, doar la masă. După meci, am izbucnit în plâns, însă nu de bucurie, ci de durere. Mă dorea mâna foarte tare, nu mai puteam de durere. Toți doctorii de acolo mi-au spus că dacă mă doare mai tare să renunț. Fiindcă s-ar putea agrava. Și o medalie tot aveam asigurată. Dar mi-am zis că dacă tot am ajuns până acolo, nu pot renunța și am jucat până la capăt.
Te gândeai că poți câștiga această competiție știind că ai ca adversare jucătoare cu doi ani mai mari ca tine?
Sinceră să fiu nu m-am gândit la aur, dar știam că pot să iau o medalie. Am fost cea mai mică dintre primele 4, dar când am ajuns până acolo știam că dacă mă concentrez foarte bine pot lua titlul. Am căzut un pic fizic din cauza accidentării, dar mi-am revenit repede?
„Domnul Bozga ar fi fost fericit și mi-ar fi spus să mă țin de muncă”
Am văzut primul tău interviu, de acolo, din Rusia. Te-ai descurcat bine în engleză. Am văzut că i-ai mulțumit antrenorului tău Gheorghe Bozga, care nu mai este printre noi. Ce crezi că ți-ar fi spus el după performanța asta, la care visa și el că vei ajunge?
Cu siguranță ar fi fost mândru de mine, ar fi fost fericit. Și ar fi spus să mă țin de muncă și să am grijă să nu mă preocupe altceva decât tenisul de masă și școala, fiindcă doar așa am tot viitorul în față.
Nu ai primit oferte de transfer după acest campionat european?
M-au chemat în mai multe locuri dar încă nu m-am gândit să plec. Am împlinit doar 16 ani și până la 18 nu am de gând să plec. De altfel m-ar și suspenda dacă aș pleca. Dar nu vreau să plec așa de repede după ce nu mai e domnul Bozga. Am alături antrenori care mă iubesc și mă ajută foarte mult. Am încredere foarte mare în ei. De exemplu Filipaș și Bulbuc, care știu că îmi vor tot binele și știu că dacă îi am lângă mine pot să merg mai departe.
Ce îți propui cu tenisul de masă, bani mulți sau faima celei mai mari jucătoare din lume?
Eu nu mă gândesc în primul rând la bani. Mă gândesc să ajung în primele 10 la senioare. Să ajung cineva și după aceea o să am nevoie și de bani. Dar acum am nevoie să ajung cât mai sus ca să mă cunoască lumea.
„Am terminat anul în primele 4 din clasă”
În Bistrița, te recunoaște cineva pe stradă, vine cineva la tine să te felicite?
Eu nu prea stau prin Bistrița și când stau merg la școală și vin înapoi la sală, unde și locuiesc. Eu nu prea ies pe stradă. Dar câteva persoane chiar mă recunosc și mă felicită și se interesează de mine. Dacă aș avea mai mult timp de pierdut m-ar recunoaște mai multă lume. Eu mă simt foarte bine la Bistrița și am o relație foarte bună cu bistrițenii.
Cu școala cum stai?
Am avut medii foarte mari și am terminat în primele 4 din clasa mea de la LPS Bistrița.
Mai ai vreme și de carte?
Păi întotdeauna când vin de la concursuri pun mâna pe carte și învăț fiindcă știu că am nevoie. Că dacă din greșeală, doamne ferește, o să mă accidentez mai rău vreodată, fără carte o să ajung un nimeni. Dacă nu ai carte, nu ajungi nicăieri. dacă e nevoie învăț și până noaptea la 2.
Ce urmează acum?
Până la sfârșitul lui august sunt la recuperare și apoi, în funcție de cum îmi va fi mâna, voi merge la europenele de senioare. Sper să merg, fiindcă merit, că sunt în primele 100 de senioare. A fost greu să ajung până acolo, dar uite că am ajuns. Apoi voi merge la mondialele de junioare, care sunt foarte importante. În fiecare an am ajuns în primele 8. Sper ca anul ăsta să iau medalie.
Adrian Linca
Ultimele comentarii