Volga, Volga…

Întrezărind recent, pe stradă, figura doctorului ”T”, care avea până de curând un autoturism Volga – bine păstrat – mi-am adus aminte de cunoscutul medic bistrițean Jean Dascălu. Asta pentru că Jean Dascălu avusese la rândul lui una dintre primele Volgi din Bistrița (ca persoană fizică). Pomenita deținere se petrecea prin anii 70, după ce avusese mai întâi un scuter, apoi un Fiat și apoi ”s-a ajuns” cu o Volgă.

Pentru cei mai tineri, dr. Jean Dascălu, la origine craiovean cu studii făcute la renumita școală clujeană, sosit în urbea Bistriței prin anii 50, ”încape” pe mâna venerabilului dr. Alexandru Mureșianu (originar de pe câmpie, dar fost profesor de medicină la Chișinău), pe atunci șeful secției de interne a spitalului unificat din orașul nostru. Ascultător, plăcut și cu dorința de afirmare, ajunge la timpul potrivit șeful cardiologiei, postură din care se va și pensiona. Știu că avea mai multe pasiuni, dar două le întreceau pe toate: fotbalul (Gloria) și pescuitul. Poate și pentru a și le satisface avea nevoie de mijloc de locomoție.

Așa că iată-l în Volga, acum aproape 40 de ani. Pentru țările din Est, Volga era ”a mai primă mașină”, în perioada de ”frățească prietenie”. Era copiată (caroseria puțin modernizată) după miile de autoturisme livrate, ca ajutor american, sovieticilor în Marele Război.

Împreună cu distinsa doamnă Dascălu (profesoară recunoscută pentru erudiția ei) face botezul proaspătului autoturism printr-un tur al Europei. Mașina nouă strălucea în soare și era admirată ca o ciudățenie în toate orașele de pe traseu. Cu toate astea, la Marsilia, pană de motor! Se învârt francezii de jur împrejurul mașinii fascinați de ”vedenie”, dar nu-i vin de hac. Noroc că un marinar român, în escală la Marsilia, motorist pe vas, se nimerește la fața locului și rezolvă problema. De altfel una foarte simplă, un jiclor înfundat.

De frica unei recidive, doctorul pune mașina pe direcția est și n-o oprește decât la Trieste, la marginea unei livezi cu măslini. Deschide portbagajul și-ntinde masa românească (câmpenească). Din deal coboară stăpânul livezii. Normal nu e voie să parchezi pe o proprietate privată. De data asta proprietarul se comportă cu bunăvoință. Nu salută, dar dă târcoale pentru a descifra ciudatul autoturism. Citește rar, silabisind, apoi repetă: ”Volga?” ”Da”, răspunde doctorul. ”Sei comunista?” De astă dată doctorul, încurcat, răspunde: ”Dottore, dottore calcio.” Și mai departe italianul: ”Anche io sono comunista particolare!” Continuă: ”La noi medicii fotbalului sunt mafioți. Și tu ești?” Jean Dascălu simțea cum i se face pielea de găină. A închis portbagajul și până în România n-a mai oprit Volga.

Abia când a închis ușa casei sale și a simțit că este în siguranță s-a liniștit. La puțin timp a vândut Volga. Nostalgia a păstrat-o mult timp pentru Volga înstrăinată. ”Era bună la pești!”, repeta cu amărăciune doctorul.