Visul unei nopți de vară

Iuliu Crăciun face parte din generația de antrenori care continuă să alimenteze sportul bistrițean cu medalii și cu rezultate. A avut de-a lungul timpului probabil cele mai bune echipe de handbal feminin din țară, echipe pe care le-a crescut de jos până acolo sus, în top. Spun probabil, deoarece nu a reușit până acum să ia nici un titlu de campion, deși multă lume susține că merita. A-nul acesta, a reușit o dublă performanță, aceea de a aduce un turneu final de junioare I la Bistrița, dar mai important e că l-a și câștigat. De fapt nu singur. Turneul a fost câștigat de el împreună cu cea de-a doua lui familie, „fetele lui Crăciun”, cum ne place nouă să spunem. Le-au produs iubitorilor de handbal cele mai intense trăiri, în strânsă legătură cu cele ale antrenorului care face show pe margine. Și la final, duminică, de Ziua Copilului, le-au oferit celor prezenți în sală o victorie mare cât cei mai frumoși ani de liceu.
Le-au oferit lacrimi de bucurie și mândria că sunt bistrițeni. O dulce senzație care-a eclipsat cu mult emoțiile create de alegerile locale. Alina Joldeș, una dintre cele mai bune handbaliste bistrițene din ultimii ani, deși a participat la campionate europene de o mult mai mare valoare, plângea la final. Nu-și găsea cuvintele. De fapt nici nu mai era loc de ele. Fetele au spus tot în teren, iar Iuliu Crăciun a spus totul de pe margine, prin gesturi, prin nervi, prin trecerea rapidă de la o stare la alta, dar mai ales prin tactica letală aplicată, ce i-a permis să câștige detașat competiția. Această echipă, această generație care ne-a câștigat simpatia de mult a reușit, înainte de a pleca de la Bistrița, să fie încoronată ca fiind cea mai bună din țară. Pentru asta, fetele merită aplauzele noastre. Pentru celelalte, există administrația locală care nu-și dă seama că Bistrița chiar are nevoie de o echipă de handbal feminin.