Una din informațiile importante ale acestei săptâmâni face referire la Călin Albuț. La 30 de ani, Albina a plecat de acasă la casa lui Băbuțan și Ioan Ovidiu Sabău. Nu vreau să fac economie de superlative, dar Alby e unul dintre cei mai buni portari pe care i-a avut gruparea din parcul municipal. Eu l-am prins pe Burebista în poarta Bistriței și în apărare pe Vasile Popa, pe Negrean și pe Coroian care zburdau pe teren în timpul antrenamentelor convocate de regretatul Constantin Cârstea.
Mai erau ceva jucători bistrițeni pe vremea aia în lotul Gloriei. Unul dintre ei era Sergiu Costin, iar în frumoasa echipă a lui Dan Matei care a promovat în fosta Divizie B, erau foarte mulți jucători buni: Å¢ârcă, Paica, Borș, Frăsinescu, Lorincz, Cătalin Bucur, Cornea, Măjer; Răzvan Radu, Gavrilescu, Szekely, Bodea, Suru, Predică, Florea Voicut. Câți dintre ei mai sunt la Bistrița?
Vă spuneam că Albuț pleacă la Tg. Mureș. E o știre care nu prea a făcut furori, iar dacă s-a scris despre acest lucru, „vina” a revenit faptului că Albina pleacă la o echipă de liga I de la liga a doua.
E simplu: e vorba de lipsă de bani, dar, mai ales de perspectivă, zorile unei noi promovări fiind foarte departe, cel puțin din punctul meu de vedere. Mai am un aliat în ceea ce spun: jocul de marți seara cu Voința Livezile. Mai marii Gloriei, sigur, ar putea spune că „ ne interesează campionatul”, dar, vezi că, și acolo, am remizat cu Chindia Târgoviște, o echipă de care nu aflam dacă Gloria nu retrograda.
Nu vreau să pară povestea drobului de sare, dar sindromul Albuț poate continua, poate avea și alte repercusiuni.
Este foarte clar chiar și pentru multe echipe de liga a patra că bla-blaurile cu jucătorii autohtoni sunt doar povești de adormit suporteri, câți or mai fi și ei. Jucătorii vin sau pleacă în funcție de antrenor, de interesele acestuia, ale impresarilor, nu întodeauna ale șefilor de club. Îmi pare rău că trebuie să o spun: pentru echipe mici și orașe mici precum e Bistrița, afacerea cu jucătorii mercenari s-a dovedit cât se poate de păguboasă, de mercantilă. O afacere care a dat de pământ cu secțiile de copii și juniori, singurul gând al multor așa-ziși fotbaliști aduși la Gloria fiind următorul: vremea trece, leafa merge, noi cu drag chiulim. Cu siguranță că au fost și momente când a funcționat de minune și dictonul socialist: „ Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”.
Altfel, Gloria trece prin cele mai grele momente din ultimii 20 de ani. Acest purgatoriu trebuie trecut, trebuie asumat, dar cu mult cap și, multă, dar multă minte, și nu mintea românului de pe urmă.
Dacă va fi bine, ne-om auzi și săptămîna viitoare!
Alin Cordoș
Ultimele comentarii