Parafrazând retorica întrebare a ”Domnului cel Mare” ”“ Unde sunt oștenii mei? și căpătând răspunsul ”“ Aici Măria Ta! , facem o paralelă cu subiectul nostru.
Cu toții dorim o mai bună reprezentare a elementului autohton (local) în componența divizionarei de primă ligă Gloria 1922. Asta nu ca un moft. Ci pentru că au o combustie aparte pentru victorie. Speranțele au fost și sunt mereu amânate. Din lipsă de candidați veritabili.
Oare an de an să fim vitregi la categoria de tineri talentați, dotați cu calități de excepție, la nivelul celor mai înalte exigențe? Românii au dat și în fotbal jucători de excepție (vezi numai generația Hagi). Copiii din Bistrița”“Năsăud sunt mai puțin dotați? Categoric NU! Dovada o constituie titlurile naționale accesate în ultimele două decenii de tinerii Gloriei. Deci, s-au dovedit în mai multe rânduri capi de generație nu numai în Bistrița, ci în România! Apoi, an de an, juniorii bistrițeni joacă rolul principal în zonă (seria lor competițională). Mulți dintre aceștia anual sunt încurajați pentru a accede în echipa reprezentativă a clubului, mai ales că sunt și în vizorul reprezentativelor naționale de juniori și tineret (B). Și cu toate acestea, foarte puține titularizări de-a lungul anilor și la prima echipă Gloria și cu continuitate la naționalele României.
Care ar fi sorgintea situației?
O să încercăm a răspunde la modul intuitiv. Mai cu ani în urmă, când se practica examenul de admitere la facultate, când concurența era acerbă, bacalaureații înregistrau insuccese. Reușeau îndeosebi cei ce erau capabili (înzestrați) și mai ales au beneficiat de un proces instructiv-educativ anterior de valoare și în plus de multe ori de așa-zisele meditații. Deci talent, volum de muncă multă și calitatea cooperării profesor-elev.
Făcând paralela, trebuie să răspundem (în principal Gloria) la interogațiile:
– ce avem ?
– ce ne lipsește ?
La prima întrebare:
– avem copii talentați! Unii chiar de excepție!
– avem antrenori, unii deja maturi profesional și chiar pasionați!
– avem echipament sportiv, materiale de instruire și joc, condiții acceptabile de subzistență și transport facil!
– avem notorietatea clubului și acces la informații tehnico-organizatorice!
La a doua întrebare:
– nu avem încă suficiente terenuri de pregătire (pentru tineret-juniori),
– nici un antrenor nu a făcut încă dovada ”științei” de pregătire a ”șefilor de promoție” care să-i ”arunce” la nivelul maxim,
– după rezolvarea terenului de pregătire în număr și calitate adecvată, antrenorii vor trebui să facă dovada practică, zi de zi, a priceperii aplicării întocmai a programei din școala fotbalistică (8-18 ani). Modernizarea bazei materiale nu rezolvă automat problema noastră!
Iată deci, în câteva cuvinte, că oșteni avem, viteji și doritori de izbândă, dar încă nu ne-am depășit limitele! Stă în puterea noastră să le survolăm!
Ultimele comentarii