Mircea Sandu s-a răzbunat pe Iancu și l-a călcat pe gât chiar și pe prietenul său Pădureanu ca să scoată Politehnica din prima ligă. "Sper ca Dumnezeu să-l ia la El și să facă curat în fotbalul românesc", spunea la televizor grasul de pe Bega, într-o perioadă în care președintele FRF era măcinat de cancer. Însă Doamne-Doamne s-a mâniat și a întors blestemul. Mircea Sandu s-a vindecat și i-a tras una după ceafă lui Marian Iancu. L-a lovit și pe nea Jean ca să pară credibilă mișcarea.
E cea mai plauzibilă variantă, într-o lume a fotbalului în care mizeria, mârșăvia, șmenurile, minciunile n-au măsură. Sportul nu e prioritar, banii fac toată legea. Cercurile de interese decid orice. Punct și de la capăt.
Însă și Gloria a făcut parte din astfel de cercuri. Care au dictat uneori cine pică, cine câștigă campionatul. Și Pădureanu a făcut parte ani la rând din Comitetul Executiv și a participat la decizii dureroase pentru unii. Toată șmecheria cu rezistența Gloriei în prima divizie ține de capacitatea lordului (că de-aia a fost poreclit așa) de a se poziționa perfect în raport cu puterea de decizie. A știut din ce gașcă să facă parte, ca să nu se atingă nimeni de jucăria lui. Și de data asta era în trupa corectă, însă războiul era prea mare, cu victime colaterale. Pădureanu a picat la datorie, într-o luptă care nu era a lui.
Acuma, eu zic că nu e așa mare tragedia. Că avem cu toții alte necazuri adevărate, nu ăsta. Există fotbal și în liga a doua. Iar suporterii pot fi resuscitați și chiar înmulțiți după o astfel de retrogradare. Entuziasmul va fi mult mai mare într-o luptă pentru revenirea în prima ligă, decât pentru menținerea de până acum în coada clasamentului. Există condiții pentru Liga 1 iar comunitatea locală și-a anunțat deja sprijinul.
Însă ar fi bine ca Nea Jean să înțeleagă corect ce i s-a întâmplat. Să se uite și prin curtea lui nu doar prin cea a federației. Și să se gândească dacă nu cumva se poate conduce un club și altfel, pe cinstite, fără manevre și șmecherii. Cu tineri, cu localnici, cu transparență, cu fotbal adevărat. Cu un proiect pe câțiva ani, nu cu improvizații de conjunctură. Cu un club și o echipă mai apropiată de Bistrița și de bistrițeni. Cu oameni care simt ceva pentru acest oraș, nu cu mercenari care consumă mult și produc puțin. Cu urechea ciulită și spre critici, nu doar spre lingușeli.
Cu profesioniști în jurul lui, nu cu profitori, nea Jean poate merge mai departe. Și, cine știe dacă acest șut în fund nu o fi chiar un pas înainte.
Adrian Linca
Ultimele comentarii