Pădureanu e supărat foc pe ”Sportul bistrițean” și promite să nu mai comunice cu noi. Asta n-ar fi o știre, nici măcar un subiect de editorial. Ne-am obișnuit cu mofturile oamenilor din clubul bistrițean, care nu înțeleg că noi nu suntem angajații lor și că în această publicație nu pot apărea doar subiecte care le convin. Însă motivul pentru care s-a ofuscat din nou președintele e legat de necazul lui Constantin Cârstea și cred că merită detaliat.
Nea Jean a sărit ca ars când a văzut subiectul în presă și mai ales când a simțit insistențele noastre de a afla mai multe despre antrenorul internat la terapie. Ne-a făcut cu ou și cu oțet, dar l-am înțeles într-un fel. Cârstea aproape că face parte din familia lui. I-a fost camarad mulți ani și s-au înțeles foarte bine.
Ce nu pricepe însă președintele, după 20 de ani în care a avut contacte zilnice cu ziariști, e mecanismul presei de azi. Care nu poate evita o informație de acest gen, chiar dacă subiectul e delicat, dureros, uneori jenant și greu de tratat. Nu vă spun o noutate, știți cu toții că meseria de ziarist e de multe ori extrem de ingrată. Nimănui din presă nu-i face plăcere să sâcâie cu întrebări un om aflat în suferință sau să facă poze prin spitale. Depășind uneori limitele bunului simț, ziaristul își face meseria pentru care e plătit. Așa cum înțelege interesul clubului mic pe care îl conduce foarte bine de 40 de ani, făcând compromisuri mai mari sau mai mici pentru ca el să reziste printre șacalii fotbalului românesc, așa ar trebui să priceapă nea Jean că și noi facem toate eforturile ca să ne menținem în atenția cititorilor. Constantin Cârstea reprezintă și pentru noi un simbol al fotbalului bistrițean, un reper nu numai al sportului din județul nostru, ci chiar al muncii noastre de jurnaliști din ultimii 15 ani. Ni se face și nouă pielea de găină când vedem fotografii cu el aflat în suferință, vibrăm și noi la suferința oamenilor din preajma lui. Dar trebuie să mergem înainte și să ne facem meseria cât de bine putem. Huiduiți, înjurați, dați afară, ironizați și dezaprobați, suntem un rău necesar pe vremurile astea. Pădureanu ar trebui să știe toate astea și să tolereze această relație cu „dușmanii” din presă, fără de care nici el și nici clubul lui n-ar exista.
Ultimele comentarii