Tata Jean și fiul risipitor

Dragostea lui Jean Pădureanu față de Ioan Ovidiu Sabău a fost necondiționată. După ce a plecat de la Bistrița, declarând că vrea obiective îndrăznețe la echipe potente financiar, dar a luftat transferul la Dinamo, Sabău a fost chemat din nou la Bistrița. Tata Jean s-a dus la fiul risipitor să-l cheme înapoi acasă. Când multă lume, chiar și din interiorul clubului, răsufla ușurată odată cu plecarea moțului, Pădureanu îl vroia înapoi. Apoi, după numirea lui Constantin Cârstea pe banca tehnică, Pădureanu a mai ținut să precizeze o dată că regretă plecare lui Sabău. Ce a făcut Sabău pentru Gloria e discutabil. Se vede gazonul și alte investiții în infrastructură, mai degrabă condiții puse de Sabău decât realizări proprii. În rest, mulți jucători rulați, disciplină, un stil de joc anost și rezultate foarte slabe. La toate acestea mai adăugăm îndepărtarea unor oameni care de-a lungul timpului și-au adus aportul clubului și aducerea oamenilor proprii, pe bani grei. Sabău o fi avut mulți dușmani, multă lume l-a contestat și foarte puțini au văzut în el un mare antrenor. Un lucru e cert, Sabău a fost feblețea lui Pădureanu. L-a apărat de toată lumea, de presă, i-a dat un salariu colosal și i-a asigurat toate condițiile. I-a adus jucători, în limita posibilităților, a investit în infrastructură și nu l-a criticat niciodată pe tehnician. Și înclin să cred că Pădureanu avea în continuare nevoie de serviciile lui Sabău, de aceea l-a chemat din nou la Bistrița. Moțul însă n-a mai acceptat și Pădureanu s-a întors la o altă dragoste mai veche, Constantin Cârstea. Între timp, fiul risipitor s-a înțeles cu Iancu. La Timișoara, mă îndoiesc că va fi tratat la fel. Și Sabău ar trebui să fie convins că tata Jean e numai unul.