Finala dintre Gloria Bistrița și CSM București a fost o confruntare intensă, spectaculoasă, care a ridicat nivelul handbalului la standarde internaționale. Sala a trăit fiecare fază cu emoție, iar publicul a recunoscut că un asemenea joc nu s-a mai jucat până acum la Bistrița.
Deși trofeul a ajuns la București, Gloria a arătat că este o echipă solidă, cu un viitor promițător. Diferența a fost făcută la detalii, iar adversarele au fost mai proaspete fizic în momentele decisive.
Ce a mers bine (ideile lui Adrian Linca – „bile albe”):
• Joc mai rapid decât în sezonul trecut. Gloria a crescut vizibil în viteză și ritm, reușind să pună presiune constant pe adversare.
• Staff tehnic echilibrat. Echipa de pe bancă a gestionat foarte bine semifinala și a condus inspirat și în finală.
• Public și galerie senzaționale. Atmosfera a fost electrizantă, Peluza Albastră și suporterii ridicând nivelul de emoție la cote rareori întâlnite în România.
• Lot competitiv. Rezervele se apropie de nivelul titularilor, ceea ce permite rotație și menținerea intensității.
• Jucătoare în formă. Fujita a fost din nou senzațională, Laslo și-a regăsit încrederea și a dus greul în partea a doua, iar Arcos și Nusser au dictat ritmul cu jocul lor în viteză. În poartă, Arruda a revenit cu succes, dar a fost umbrită de paradele extraordinare ale suedezei Eriksson, de la CSM.
Ce rămâne de îmbunătățit (ideile lui Adrian Linca – „bile negre”):
• Slăbiciuni la 7 metri. Echipa nu are încă o executantă sigură de aruncări de la linia de 7 metri.
• Gestionarea unor jucătoare. Delgado a fost ținută prea mult pe bancă și, intrată târziu, a ratat două mingi decisive.
• Oboseală fizică. Ostase, Arcos și Nusser au fost vizibil epuizate pe final, ceea ce a contat în prelungiri.
• Jucătoare nouă cu probleme. Gasama nu a convins încă – ritm mai lent, poate nepregătită pentru intensitatea actuală.
• Arbitraj inconstant. Deciziile au balansat când într-o parte, când în alta, lucru care a tensionat suplimentar meciul.

•Andrada Vaida

foto: Gloria Bistrița