Suferința speranței. Un editorial de Constantin Sănduță

 

Deceniul de aur al fotbalului românesc , dovedit în scena internationalã, s-a stins de multisor timp. An de an, editie de editie a competitiilor oficiale europene si mondiale , în anii din urmã au nãscut sperantele renasterii si tot atâtea deziluzii.

Om de mare culturã si nedisimulat patriotism Ioan Holender, fost pânã de curând conducãtorul timp de 22 de ani a prestigiosei Opere din Viena, afirma la un post de televiziune roman: “ Constiinta de sine a unei natiuni creste o data cu succesele echipei nationale de fotbal”.

Nãscut în urmã cu aproape optzeci de ani în Timisoara, Ioan Holender (un evreu roman dupã cum singur mãrturiseste), pãrãseste tara la 24 de ani, absolvã Conservatorul din Viena, predã lectii de tenis, se produce ca bariton la Klagenfurt si în finalul prestatiei sale profesionale, în douã decenii, readuce faima operei vieneze. Astãzi, la pensie, conduce directoratul artistic al Festivalului international “George Enescu”, joacã tenis si urmãreste cu acelasi interes bãnãtean fotbalul românesc.

Anual, multe luni si le petrece în România. Vorbeste în chip familiar despre gloriile fotbalului cu accent pe cel timisorean din anii tineretei sale: Curcan, Brânzei, Cojereanu, Tãnase, Manolache, Dinulescu, Surdan, Lereter, s.a. Are încredere în revenirea gloriei fotbalului românesc prin revitalizarea celor mai productive centre si afirmarea unor noi poli de interes în România. Numai asa Tara se va regãsi acolo unde sperantele românilor suferã cu încãpãtânare sã revinã. Aidoma lor, Gica Hagi, Gh.Popescu si alti jucãtori ai generatiei de aur, multi antrenori tineri vor sã facã dovada ambitiei si competentei lor.

Se orchestreazã eforturile ? Va fi departe ziua confirmãrilor ?   

Constantin Sănduță

 

 

 | 805 vizualizări

Author: super-sport-administrator

Share This Post On

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *