Stadionul „Jean Pădureanu” -păstrătorul de legende! Un articol de Mircea Gelu Buta

Asemeni multor bistrițeni iubesc fotbalul. Mă întreb însă deseori dacă această pasiune nu ne face să afișăm spiritul critic prea ușor. De câte ori trec pe lângă sediul clubului de fotbal Gloria Bistrița din Parcul Municipal, o clădire dărăpănată și fără viață, lucru pe care trebuie să-l arăți și altora, care poate sunt în măsură să ne lămurească de ce nu înțeleg cei ce afișează o imensă indiferență că fotbalul înseamnă o mulțime de lucruri care îi pot face pe oameni fericiți: memorie, istorie, loc pe hartă, clasă socială, identitate, relații între suporteri,
adesea violentă, dar uneori pașnică sau de ce nu discret-admirativă dintre grupuri.

Din păcate, lumea fotbalului seamănă din ce în ce mai puțin cu lumea clasică a sporturilor, și din ce în ce mai mult cu cel antreprenorial. Cu alte cuvinte, succesul echipelor este evaluat tot mai des după criteriul de integritate corporatistă, adică obținerea profitului prin investiția patronului. Să savurezi astăzi un meci de fotbal, oricât de inocent ar părea, nu înseamnă să fii scutit de ororile lumii neoliberale și globalizare, după cum nu înseamnă nici să te substragi din zona lor și să trăiești într-un tărâm superior și sacru al unor experiențe demodate. Poate greșesc să înfrunt curentele la modă din epocă.

În schimb cred că este foarte ușor să-ți aperi casa de furtună, zăvorând bine ușile și ferestrele și consolidându-ți fie și cu jertfă porțile înalte ale clădirii. Încolțirea sportului în general și a fotbalului din orașul nostru în special, oricât s-ar părea lipsit de importanță este evident că exprimă o slăbire a inimii și minții. Suporterii nu sunt niște marionete ale puterii. Nu sunt nici pe departe proști, știu ce se întâmplă, care e regula jocului și ce trebuie făcut din punct de vedere al banilor pentru construirea și menținerea unei echipe de succes.

În urmă cu zece ani, stadionul din Parcul Municipal era locul de întâlnire al iubitorilor de sport din Bistrița, pentru mulți dintre aceștia singurul mijloc de interacțiune cu ceilalți pentru că telefoanele mobile și calculatoarele încă nu erau răspândite pe scară largă. Ani de zile în jurul stadionului au fost organizate acțiuni care priveau comunitatea: coregrafii, afișarea unor mesaje și transmiterea lor în eter, deplasări și de ce nu chiar perpetuarea valorilor sociale, etc. Cu timpul, stadionul s-a transformat într-un element important în construirea
identității și continuității unui club.

Adolescent fiind, frecventam meciurile în mijlocul galeriei, unde mi se părea că atașamentul pentru echipă este dus la apogeu. Să trebuiască să te ocupi de steag, bannere, să improvizezi lozinci sau să compui cântece, te responsabilizează și-ți formează personalitatea în cadrul grupului.

Iată de ce, ideea năstrusnică de a dărâma stadionul din Parcul Municipal a fost percepută de bistrițeni ca un afront la istoria locală și valorile pe care aceasta le generează. A renunța la valorificarea fostelor glorii ale echipei, la trecerea în uitare a unor partide memorabile, a amalgamurilor de personalități iubitoare de sport sunt lucruri greu de acceptat.

Aceasta a făcut ca „peluza stegară” să se depolitizeze la nivelul discursului social al mesajului construit și al cântecelor. Setul de norme, valori și moduri de a gândi se îndreaptă acum spre triada „echipă, orașul, țara”, trecut prin componentă regională în raport cu celelate zone geografice, retorica anticomunistă și un anumit naționalism atitudinal. În clipele magice pline de inconștiență pe care le petreci în mijlocul unei galerii există entuziasm și încântare, o vrajă care învăluie jucătorii și spectatorii deopotrivă extaziindu-le simțurile.

E ceva minunat care din păcate după un inspir adânc dispare readucându-te la treburile cotidiene. Astăzi stadionul din Parcul Municipal este trist și gol. O formă fără fond peste care plutește amintirea unui mit frumos „Gloria Bistrița” și umbra Lordului, căruia îi dorim odihnă veșnică între stele.

Mircea Gelu Buta

 | 2.906 vizualizări

Author: Adrian Linca

Share This Post On

10 Comments

  1. felicitari !!!!!! sa speram ca acest articol va fi citit si de oameni care pot contribui la ridicarea din nou a renumelui „GLORIA BISTRIȚA”.

    Post a Reply
    • Foarte mulți bistrițeni iubesc fotbalul, în general și echipa de suflet… Cine a jucat pe acel gazon cel puțin o dată știe asta!Nu avem nevoie de lecții despre ce ar trebui să facem de la cei care nu au habar de fotbal, cum este stimabilul dr.Poate ar fi mai bine să ofere prescura care o primește de pomană duminică de duminică unor nevoiași, probabil viitori fotbaliști de succes, că sunt destui copilași pe lângă biserică cerșind puțină mâncare, de la asta ar trebui să înceapă discuția…Așa că despre ce vorbim?

    • Bravo! Un articol pe cinste.Felicitari Dle Profesor!

  2. Oare ce a fumat omul asta? Bate campii cu gratie, redefineste limba romana – integritate corporatista – obtinerea profitului prin investitia patronului. Fir logic lipsa, ciorba de cuvinte si formulari. Ororile lumii neoliberale si globalizare??? Bai, tati, noi stim ca ai fost un fericit al sistemului comunist si securistic de dupa, dar mai toti ailalti au dus-o rau, inafara de matale si sleahta de corupti locali. Manager de spital intr-o perioada in care serviciile medicale din judetean erau subiect de misto pe la facultatile de medicina, iar pe mosia dumitale se murea cu zile pe motive de malpraxis si se sifona ban public la greu. Acum ni-l ridici in slavi pe Lordu’. Corb la corb nu-si scoate ochii.

    Post a Reply
    • „lordul” va fi ridicat in slavi de bistriteni inca 100 de ani de acum in colo. Ce a realizat pt Bistrita nu vor realiza altii in 1000 ani .

    • Antisescule ! Creierul tau spalat de unde sa inteleaga termeni precum patron , neoliberalism, corporatii, coruptie ?

  3. Mobilă și durere 🙂

    Post a Reply
  4. Securistul ăsta și la astea se pricepe? Cred că e ”multilateral dezvoltat”, știe de toate, dar de fapt e aerian la toate. Din păcate aerian a fost și la profesia de baza: Medicina.

    Post a Reply
  5. Dl Doctor are dreptate,degeaba injurati.Performantele lui Jean Padureanu sunt greu de atins iar bistritenii trebuie sa-i fie recunoscatori..

    Post a Reply
  6. Romica, mintea mea poate sa inteleaga cateva lucruri. Doar ca integritate corporatista n-are nimic de-a face cu ce crede autorul „bate-campii” ca ar insemna. Intrebarea e daca tu ai habar de vreunul din conceptele alea.

    Post a Reply

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *