Ioan Ovidiu Sabău s-a plictisit de liniștea de la Gloria și a decis să intre de bună voie în gura câinilor. După 4 ani, clubul bistrițean se află în același punct mort ca și la sosirea moțului. Fără bani, fără jucători, cu un moral destul de prost la capătul unui sezon nereușit. În plus, s-a dus și visul că un antrenor scump, din generația nouă, poate face mai multe decât au făcut-o cei dinainte. Umblând acum după antrenori ca Halagian sau Cârstea, Pădureanu pare să se fi lămurit că nu e mare brânză să ai un antrenor din noul val. Îți consumă toate resursele și te lasă la fel de neterminat ca și ceilalți.
Sabău a dovedit că echipa poate juca la fel de prost, că imaginea clubului poate reveni la cea spartă de acum câțiva ani și că nu e musai să fii antrenor mare dacă ai fost jucător mare. După părerea mea, Gloria s-a păcălit cu fostul mijlocaș al Bresciei, la fel cum se va păcăli și Dinamo. Cu o presiune infinit mai mare, cu o presă înfometată de știri picante despre viața profesională și personală a moțului și cu ghilotina rezultatelor deasupra capului, Sabău are șanse mici de reușită. Acel Sabău pe care l-am cunoscut noi la Bistrița, mofturos și supărăcios, revoltat la orice critică, atoateștiutor în stadion, dar gafând vizibil în multe situații, fostul tehnician al Bistriței va fi halit de haita din Ștefan cel Mare, tocat de presa sportivă și de scandal, la primul pas greșit pe care îl va face în groapă.
Instalat ca salvator al echipei dinamoviste într-un moment extrem de delicat, Sabău dovedește curaj sau inconștiență. Și cum curajul nu prea i l-am depistat la Bistrița, celălalt atribut ar putea să-l coste scump în acest moment al carierei. Așa cum Dorinel Munteanu s-a dus în jos până aproape de liga a treia după ce a căzut din Ghencea, așa s-ar putea duce și Sabău, cu toată grija lui pentru o carieră și o imagine de succes.
Oricum, Ioan Ovidiu Sabău, cel care a plecat cu conturile pline de la Bistrița, fără să-l plângă prea mulți așa cum nu l-au plâns nici la Cluj sau Mediaș, ar trebui să plătească el Gloriei contravaloarea școlarizării și a practicii pe care a făcut-o 4 ani în liga I. Nimeni niciodată nu-l va mai plăti pentru experimente, încercări, studii. Nimeni niciodată nu va mai avea atâta răbdare cu un stagiar în fotbal câtă a avut Jean Pădureanu cu el. Pentru asta, Sabău ar trebui să-i fie recunoscător veșnic președintelui, dar și bistrițenilor care l-au apreciat sau îndurat peste măsură.
Ultimele comentarii