Să ne trăiești, nea Jeane!

Rănit peste măsură în acest campionat, Jean Pădureanu are puterea să spună că nu retrogradăm. Ca un Schwarzenegger obosit și aproape doborât de forțele răului, Pădureanu rostește printre dinți un ”I”™ll be back” plin de speranță. Nedespărțit de celebra-i pălărie de paie cu Marlboro, președintele Gloriei mai adună un dram de simpatie și încredere din partea suporterilor bistrițeni, aflați în pragul deznădejdei. Lordul știe foarte bine cum stau lucrurile și se bazează el pe ceva. Un ceva care nu cred să fie nicidecum echipa, mai împăiată ca niciodată. Așii din mâneca președintelui, nelipsiți în momentele grele, par să fie la locul lor și de această dată. Chiar dacă ăla de ghindă cu cap de arbitru nu mai apare așa de des, iar norocosul de treflă a cam dispărut din pachet, Pădureanu speră să mai poată conta pe ceva cărți tari, că doar nu degeaba joacă de atâta vreme la masa greilor din fotbal.

Fără arbitri de-ai casei, părăsit de noroc, cu puțini oameni de onoare capabili de-un blat, cu conturile goale și cu o echipă slabă în ogradă, Jean Pădureanu trece prin momente grele. Nu-l are alături nici pe locotenentul Horoba cu care a câștigat atâtea războaie, nici pe profesorul Remus Vlad care l-a scos din multe meciuri grele. Nu-l are de partea lui nici pe Ioan Ovidiu Sabău, decât așa, declarativ. Sub masca omului modest, la locul lui, moțul se dă mai sfătos și mai țâfnos decât e cazul, lăsând senzația că le știe pe toate, dar dovedind meci de meci că știe foarte puține. Pe mâna lui, campionatul trecut a fost aproape compromis și, dacă nu și-ar fi băgat coada bătrânul, probabil că aveam deja un tur în liga a doua. Sabău se cere sărit și de data asta, ca un copil ce riscă să meargă la școală cu tema nefăcută dacă nu pune bunicul mâna pe pix și caiete.

Duminică, Jean Pădureanu a împlinit 73 de ani. Apropiații spun că n-a fost în largul lui la petrecerea de la Coroana. Pe semne că-i e din ce în ce mai greu să lupte de unul singur pentru Gloria. Însă cred că va reuși să o țină pe palme și de această dată, fiindcă o iubește atât de mult încât nimic nu-i poate sta în cale. Să ne trăiești, nea Jeane, mult și bine, că fără dumneata Gloria ar fi fost demult doar o poveste cu iz de Zarază.