Se spune că la pomul lăudat să nu te duci niciodată, dar niciodată cu sacul. Se spune, se tot spune, dar acest lucru este perfect valabil în cazul unor echipe de fotbal, acolo unde performanța mai are mult, dar mult de așteptat. Am tot spus că voi începe analizele pe fotbalul bistrițean. Mai aveți puțintică răbdare, veți fi serviți, că doar sezonul competițional se încheie pe la finele lunii mai.
Acum, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.
M-am bucurat ca un copil atunci când m-a sunat Marius Huțu de la Prosport și mi-a cerut să scriu și altceva în afară de fotbal. A fost vorba de haltere, de Marius Gâscan, descoperit de presa centrală ca o mare comoară, deși, Marius se afla chiar acolo, lângă ei. Sigur că, în cele din urmă am ajuns și la Răzvan Martin, invenția lui Mugur Saranciuc.
Marius și Răzvan se află la polul opus a doi fotbaliști de aceeași vîrstă și care evoluează la două echipe mari. Popescu și Ionescu, să zicem ar avea la dispoziție apartamente, câte unul de fiecare, mașini „bengoase”, „țoale” de firmă, telefoane extrem de scumpe, etc, etc, etc. Despre performanță, ceva mai încolo, cât despre intrarea în așa-zisa „primăvară europeană” , ei, aici cu fotbalul suntem în buruieni, în buruienile ligii lui nea Mitică.
Așa cum v-am spus la polul opus stau Răzvan și Marius: condiții de trai sub orice închipuire, bani, vai de capul lor și muncă cât încape. Aici e aici: perfomanțele celor doi au depășit de mult granițele României, au trecut de Europa, iar prin Răzvan Martin, Bistrița a devenit mondială.
Atunci care este definiția performanței?
Pe Răzvan Martin l-am cunoscut în urmă cu ceva timp, suficient de mult pentru a putea comenta evoluția acestuia: e una a unui tânăr care știe ce vrea de la această viață, una care nu a fost deloc amabilă cu el, dar Răzvan a mirosit că e de muncă, iar soluția sărăciei este performanță. Copil de suflet al profesorului Saranciuc, Răzvan Martin este un produs al sportului bistrițean. La Kazan, „Domnul de Fier” a luat trei medalii de argint la un campinat european de seniori, el fiind încă junior. Vreau să vă spun că Răzvan Martin se antrenează la Bistrița în niște condiții care mai au încă vreo 50 de ani până se vor apropia de condițiile europene. Peste 50 de ani, Răzvan va avea 69 de ani și, nu cred că îi va mai păsa de halterele bistrițene, așa că cei care pot face câte ceva pentru acest sport să facă acum sau… să tacă pentru todeauna. Scoateți de unde știți niște bani și premiați performanța, nu fiți blegi și ipocriți!
Întreb retoric: cum și în ce fel, băieții deștepți din sport vor recompensa aceste performanțe? Poate, poate vor lua ceva bani în împrumut de la cei din energie, că nu se știe niciodată din care direcție va bate vântul.
S-auzim numai de bine și Paște Fericit!!!
Alin Cordoș
Ultimele comentarii