Probleme cu direcția

Îl schimbă sau nu pe Florian? Aceasta este întrebarea care se citește pe buzele oamenilor de sport din județ, mai mult sau mai puțin implicați în acest fenomen. O întrebare apărută după ce Ioan Oltean, liderul PD-L din județ, l-a pus pe Raul Zanca pe lista cu șefii deconcentratelor din județ. Pică sau nu pică directorul aflat în funcție din 90, unul dintre cei mai longevivi conducători de instituții din județ? Argumente pro sau contra Florian, dar și în favoarea sau defavoarea lui Zanca pot fi găsite cu duiumul. Însă astea pot fi subiecte de șpriț, între amici sau dușmani ai celor doi, între oameni care îi simpatizează pe unul sau pe altul.

Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt mult mai simple. Amândoi pot face față cu succes acestei funcții. Și nu doar ei, ci oricare om de sport din județ. Chiar și paznicul de la BGS, dacă-și trage un costum și vorbește mai puțin și mai afectat. Fiindcă nu vorbim despre o instituție care are atribuții de control sau care e ordonatoare de credite ori care efectiv are niște atribuții concrete. Ci despre una inutilă, cred eu, care complică și lungește drumul până la cluburi și asociații. Care consumă resurse ce ar putea fi folosite direct de către sportivi, destul de multe raportate la toate județele. Florian Constantin e un manager priceput, un om care s-a adaptat și are capacitatea de a se modela foarte bine după multe dintre cerințele moderne ale sportului. Are o inteligență ce trece dincolo de valoarea acestei funcții și pe care ar putea să și-o folosească în mod direct în folosul sportului. Irosindu-se între hârtii și proiecte, lasă senzația că pierde vremea, iar comunitatea locală se alege cu prea puțin de pe urma lui. Raul Zanca știe și el foarte bine cu ce se mănâncă sportul din județ, dar nu cred că de pe scaunul acestei direcții ar putea face mai multe decât Florian pentru sportul bistrițean. Și nu pentru că n-ar fi capabil, ci pentru că nu are pârghii și mijloace să o facă din fotoliul acestei instituții fără rost. Cu banii consumați an de an de direcție mă gândesc și eu ca prostu”™ că s-ar putea face ceva concret, un stadion, o pistă de atletism, o echipă tare. I-ar simți oare cineva lipsa acestei instituții care consumă miliarde bune pe an și produce… Chiar, oare ce produce?