În campanie, Ovidiu Crețu ne-a sedus cu un ținut al minunilor, realizabil, cică, din fonduri europene. Imediat după ce l-am ales,ne-a zis că a picat brusc finanțarea comunitară dar că nu-i nici un bai, că oricum e coadă de investitori la ușa lui. Au dispărut și ăștia, iar acum edilul trage cu ochiul la buzunarele noastre.
“E bine și așa, numai fă-l odată”, i-ar transmite mulți bistrițeni primarului Ovidiu Crețu, care nu a găsit altă variantă pentru o pârtie de schi, decât un credit de 200 de miliarde. Sunt cei care l-au votat crezând în acest proiect, iubitori de sport și de mișcare. Bistrițeni care cred că se scurg sume mult mai mari în tot felul de investiții păguboase. E greu pentru un om de rând să realize ce reprezintă cu adevărat acești bani la nivelul unei primării, dacă sunt un mizilic sau o povară grea. Lăsând principiile la o parte și judecând pe modelul „trăiește-ți clipa”, unii localnici vor fi de partea primarului în acest demers.
Însă, cel puțin la fel de mulți sunt cei care spun că treaba e cam puturoasă. Par să aibă argumente mai multe și mai clare decât cei din prima categorie.
De pildă, cum rămâne cu promisiunea din campanie, care n-a fost deloc legată de banii noștri? Ce încredere să mai avem în Crețu, după ce ne-a propus un proiect atât de spectaculos și ne va lăsa pe mâna băncilor doar pentru a realiza o mică parte din el. Fiindcă pârtia de schi e numai o bucată din Wonderland. Cu laserul pe planșă, Crețu ne vorbea despre terenuri de fotbal și tenis, sală de 5000 de locuri, aqualand, hoteluri, restaurante și chiar despre un hipodrom. Dacă pentru pârtie s-a câcăit atât și a ajuns, în disperare, la împrumuturi, ce ar mai putea face pentru celelalte?
Și-apoi, un calcul simplu, care stă la îndemâna oricui, arată că e extrem de greu de returnat acești bani din profitul pe care îl va face pârtia, așa cum zice primarul. Cu 1000 de oameni pe săptămână, care să lase fiecare în jur de 50 de lei acolo și de-abia ar scoate 400.000 în două luni de iarnă, adică mai puțin decât ar fi rata pe lună, calculată la un credit pe 50 de ani. Și asta fără să pui în balanță cheltuielile, foarte mari la o pârtie cum vrea primarul. Și nici iernile blânde care vor veni ori altitudinea destul de mică pentru o pârtie adevărată. Și nici chiar bâlbâielile în legătură cu valoarea proiectului, care ba e 2 de două milioane de euro, ba e de 4, nimeni nu mai știe exact, deși s-au cheltuit deja vreo miliarde pe studii.
Cu alte cuvinte, mulți spun că e cam aiurea o astefl de investiție. Mai ales în vremurile astea grele, în care oamenii au cu totul alte priorități.
Recunosc, nu m-am hotărât încă de partea cărei variante mă situez. Ca om de sport, aș merge pe prima. Însă ca cetățean al acestui oraș, care am votat ceva și sunt pus în postura de a mă mulțumi cu altceva, mă enervează tare să fiu luat de prost. Și mai ales, să fiu părtaș la un tun pe care l-ar putea da cineva acolo, în contul unei datorii ce rămâne s-o plătească generația următoare.
Adrian Linca
Ultimele comentarii