– Lambi Podgoreanu, românul care a antrenat naționala de tenis de masă a Israelului, e prieten foarte bun cu Gheorghe Bozga, despre care spune că scoate „briliante pentru tenisul de masă românesc”
Lambi Podgoreanu e român, plecat în Israel de 35 de ani. A făcut tenis de performanță în țară, unde a fost jucător și antrenor al lotului național al jucătorilor de pers-pectivă. A plecat în Israel în 1975, unde a făcut carieră ca antrenor al echipelor naționa-le de juniori și de seniori. Are 67 de ani, nu mai profeseză de trei ani, dar locuiește tot în Israel, în Hadera, unde are o familie, patru copii și cinci nepoți. Vine des în România, de cel puțin 3 ori pe an. Are aici mulți prieteni, unul dintre ei fiind Gheorghe Bozga, pe care l-a ajutat să ajungă în Israel, pentru a antrena. A fost prezent la Cupa Bistriței la tenis de masă pentru a se reîntâlni cu Bozga, dar și pentru a vedea cum joacă Bernadette Szocs, sportivă despre ale că-rei rezultate a citit pe internet. „Știu vorbi foarte bine românește, mai bine decât voi de aici” îi spune, glumind, prietenului Bozga, îna-inte de a acorda un interviu pentru „Sportul Bistrițean”.
Cum vă simțiti aici la Bistrița?
Foarte bine. Am a-mintiri plăcute cu prietenul meu, Ghiță Bozga, care, pe lângă faptul că e un mare antrenor, e și un mare om și un prieten adevărat.
De ce ați venit?
Am venit în vacanță și, fiind în vacanță, am venit să văd și această cupă internațională a Bistriței și să mă revăd cu bunul meu prieten, cu care, în urmă cu câțiva ani, am fost antrenor în Israel, la echipa națională de juniori.
Cum vi se pare teni-sul de masă românesc?
Eu am plecat din țară în urmă cu 35 de ani și cunosc toată istoria tenisului de masă românesc. Acum cred că, în-tr-un oarecare declin, dar ăsta e un fenomen care se întâmplă în toată Europa. În orice caz, fabrica de tenis de masă a Bistriței dă în continuare campioni și sportivi valoroși pentru tenisul de masă românesc.
Comparativ cu cel din Israel, cum este?
Întotdeauna tenisul de masă românesc a fost mult, mult peste cel israelian și acum e o perioadă foarte grea pentru tenisul de masă de acolo și nu există comparație între cele două țări. La fotbal, da (râde), dar nu la tenisul de masă…
Nu v-ați gândit niciodată să pregătiți un club în România?
E a 51-a oară când vin în țară în vizită și am fost la foarte multe competiții aici, dar nu o să mă reîntorc, pentru că am familie, am patru copii, cinci nepoți, acolo îmi voi termina viața.
Aveți multe amintiri cu Gheorghe Bozga…
Ghiță pentru mine e ceva special. Ghiță urma să fie cel mai mare jucător de tenis de masă pe care l-a avut România. Dar a avut un accident stupid care s-a întâmplat la vârsta de 17 ani. Nu știu dacă pot să spun noroc sau ghinion, dar după ce s-a accidentat România a avut parte de cel mai mare antrenor, după Paneth. Amintiri împreună avem foarte multe. După accidentul pe care l-a avut revenise și, la un campionat național, nimeni nu a vrut să joace la dublu cu el. Eu a-
tunci am jucat cu el și de a-tunci am rămas buni prieteni.
Ce îi urați în conti-nuare?
Eu îi urez multă sănătate în continuare, să mai
scoată briliante. Ceea ce face el de ani de zile aici sunt briliante pentru tenisul de masă românesc. E o mare
cinste pentru orașul Bistrița că are așa un antrenor și așa un om.
Despre Berni ce pă-rere aveți?
E prima dată când am văzut-o, dar o urmăresc prin site-urile tenisului de masă și știu toate rezultatele ei. Acum am și vorbit cu ea, e un copil extraordinar și sper să ajungă cel puțin ca Mihaela Ștef. Cred că are șanse.
Ultimele comentarii