Povara speranței

În toată perioada ultimelor două decenii, echipa reprezentativă a Bistriței n-a simțit mai acut ca acum suflarea rece a pericolului retrogradării. Părăsirea Ligii I nu este încă de actualitate. Dar virtual oamenii gândesc și vorbesc, parcă cu timorare și jenă, despre perspectiva sumbră.

Făcând calcule la rece, atât echipa cât și conducerea clubului se simt stinghere, dar deloc lipsite de speranțe.

Cum a fost posibil să se ajungă în „coadă cu lanterna?” Doar am avut un fond bogat de jucători, avem condiții de pregătire și competiție la cele mai bune standarde,
ne-am bucurat de prestigiul stagiului îndelung în prima divizie. Ceea ce este insuficient sunt fondurile financiare. Dar asta nu poate fi în acest moment cauza imaturității echipei. Că n-am putea altfel caracteriza, în esența lui, team-ul Gloriei.

În teren, la fiecare joc, arătăm pe perioade că putem, că jucăm la înălțimea adversarilor, dar la modul incredibil ratăm în fața porții sau greșește copilărește câte unul în apărare și rezultatul aduce plumb în picioare.

Nu s-au stins ecourile ultimului joc și pregătirile pentru jocul următor încep potrivit algoritmului: mobilizare, refacere, antrenament,
studierea adversarului, pregătire tactică, investigație medicală, totul pentru plenitudinea forțelor (odihnă, hrană, confort psihic) ș.a. Întregul lanț al pregătirii săptămânale este alambicat cu decizie și speranțe.

Și vine ziua jocului, aceleași rezultate ce nu-i satisfac decât pe adversari.

O nouă săptămână, o nouă etapă, speranțe din ce în ce mai acute. Pentru echipă și deopotrivă simpatizanți. Dar dezamăgirile îi fac pe unii să-și piardă răbdarea. Pe alții îi înverșunează. Cineva rămâne vertical, cu credința că nu este departe ziua când totul se va descătușa, victoriile răsplătind sufletele chinuite îndelung de speranțe. Cine trebuie a fi păstrătorul speranței și autorul bucuriilor? Conducătorul, antrenorul, căpitanul și toți cei ce au puterea purtării pe mai departe a speranței ! Toți cei ce au iubire de cauză, pentru acest sport și echipa ce ne poartă numele….

PS: Să fie acest 1-1 cu Steaua un început de drum nou? Justificată speranță!