Folosesc trotineta electrică și sunt convins că e cel mai simplu și eficient mijloc de deplasare prin oraș.

Dar simt un val de nemulțumiri, un curent împotriva trotinetelor.

Ieri, de pildă, m-am simțit ca un nelegiut când o tipă și-a dat ochii peste cap cu un dispreț total, întâlnindu-ne pe o pistă de biciclete din oraș. Eu eram pe trotinetă, ea pe o cursieră cu ghidon și roți de turul Franței, mult mai caraghioasă decât mine.

Și înțeleg că s-a creat o mișcare de repulsie, de înțeles la o primă vedere.

Când trotinetiștii fac sport extrem pe drumuri publice sau trotuare, când vezi copii sau adolescenți care ignoră orice regulă de circulație, trec pe lângă pietoni cu viteză amețitoare, reacția de respingere este firească.

Dar greșeala majoră apare atunci când punem totul în aceeași oală și transformăm un instrument utilitar excelent într-un inamic public.

E o capcană în care cădem prea des: aceea de a judeca și de a blama un întreg fenomen din cauza comportamentului iresponsabil al unei minorități.

Ca și cum un banal cuțit de bucătărie, gândit să te ajute să gătești, ar fi ceva rău doar pentru că o minte îngustă, un răufăcător, îl poate folosi în alt scop. Sau ca și cum automobilul ar trebui interzis pentru că produce accidente.

Problema nu este obiectul în sine, ci omul care îl mânuiește și lipsa de educație sau de responsabilitate cu care îl folosește.

La fel stau lucrurile și pe asfalt. Trotineta electrică este, de fapt, una dintre cele mai elegante, curate și eficiente metode de mobilitate urbană a secolului XXI.

E agilă, te scapă de blocajele din trafic, nu poluează și ocupă spațiu minim. Pentru oamenii care o folosesc corect, respectă regulile de circulație, poartă cască dacă au sub 16 ani așa cum cere legea și rulează cu o viteză prudentă, trotineta este o binecuvântare.

Soluția reală nu este să dăm cu piatra în trotinetiști, ci să cerem aplicarea legii, sancțiuni ferme pentru cei care se hazardează pe trotuare și educație rutieră elementară pentru cei tineri.

Trotineta nu are o problemă de identitate; ea suferă doar de o imagine grav șifonată de câțiva vitezomani teribiliști.

În loc să strâmbăm din nas, poate ar fi timpul să cerem poliției să se implice mai mult, să-i pedepsească pe cei care o folosesc greșit, lăsându-i pe ceilalți să se bucure de un oraș modern și civilizat.