Opinie, Adrian Linca: Meciuri bune acasă și echipe tari de juniori! Altfel, e caca-maca!

Gloria a luat un start prost în Divizia C, așa cum i se zicea pe vremuri Ligii a treia. Și lasă impresia că are înaintea ei un an pierdut, așa cum au fost ultimii 5-6, cam de când a retrogradat din A.

Deși jucase bine în pregătiri, iar transferurile păreau promițătoare, au fost suficiente două meciuri oficiale, unul în cupă și altul în campionat, ca să se vadă și din Turnul Sașilor că echipa de azi nu se poate bate la promovarea în Liga a doua.

Acolo unde, cred eu și mulți suporteri, că i-ar sta cel mai bine. Bistrița ar fi reprezentată ideal într-un campionat al ligii secunde, foarte vizibil astăzi, cu multe cluburi de tradiție și imagine (gen U Cluj, Petrolul, Rapid, Farul, FC Argeș…), campionat bine mediatizat, televizat etapă de etapă.

De altfel, perioada de Glorie a fotbalului bistrițean a fost, poate surprinzător pentru cei mai tineri, nu în cei 20 de ani de A, ci în cei 10 de B. Atunci a  jucat, cu stadionul arhiplin,  Gloria de aur a lui Ică Moga sau Hurloi, reușind să impună un brand pe care ne chinuim acum să-l păstrăm.

Sigur că, în mentalul colectiv al fotbalului românesc,  au contat mult și anii de Liga 1, meciurile internaționale celebre și toată truda lui Nea Jean de a menține echipa în Liga 1, cu mijloace mai mult sau mai puțin ortodoxe.

Însă, bistrițenii care au trăit pe stadion cele 10 sezoane în care Gloria a pierdut doar un singur meci acasă, în deceniul dinainte de Revoluție, n-au dubii că aceea a fost cea mai frumoasă perioadă din istoria de aproape 100 de ani a clubului.

De altfel, cam aici am vrut să ajung. La meciurile disputate acasă. Și care cred că sunt cheia succesului unei astfel de echipe, dintr-un oraș mic, fără prea mare forță financiară. A demonstrat-o Pădureanu în acea perioadă cu aproape 200 de partide consecutive pe teren propriu fără înfrângere!

Așa ceva e greu de imaginat astăzi. Dar s-a întâmplat cu acea Glorie din anii 80 și a fost rețeta succesului ei. Când omul venea la stadion aproape sigur că echipa lui va câștiga indiferent cu cine juca, nu mai conta prea tare că în etapa următoare urma o înfrângere.

Acasă, la mine acasă, pe stadionul meu, în fața suporterilor mei, contează enorm să nu te faci de râs, să fii puternic, să poți bate pe oricine. Și-atunci lumea te iubește, administrația locală te susține, curge doar lapte și miere.

Sigur, pentru asta trebuie să ai echipă puternică, iar Gloria avea în anii 80 o formație care putea bate multe cluburi de A. Dar îi convenea în B, în acest sistem prin care își satisfăcea în primul rând spectatorii de acasă.

Ei, bine, treaba asta cu meciurile câștigate acasă, nu mai ține astăzi. E clar că e mult mai greu dar nici nu pare să fie înțeleasă ca lumea de cei care conduc destinele sportului local, nu doar ale fotbalului.

Și la handbal e la fel. Dacă umpli sala polivalentă și bați meci de meci, nu contează prea mult dacă pierzi la Slobozia sau Cisnădie, eventual în meciuri care-s și netelevizate.

Ca impact, ca imagine, ca atașament față de echipa locală, o victorie acasă cu CSM București la handbal (posibilă în campionatul trecut, de pildă) sau cu Steaua la fotbal (îmi aduc aminte un 4-0 bistrițean prin anii 2000) , o astfel de victorie face mai mult decât orice altă strategie de marketing.

De aceea, înfrângerile recente ale Gloriei cu Avântul Reghin – în Cupa României și cu Sănătatea Cluj – în prima etapă de campionat mă dor până-n rărunchi. Ele trag înapoi incredibil de tare acest club nou, care vrea să ducă înainte tradiția vechii grupări.

Imaginați-vă încă două-trei victorii în cupă și apoi un meci mare cu o echipă de Liga 1, adusă la Bistrița după multă secetă. Și un parcurs bun în campionat care să plaseze echipa în bătaia pentru promovare la finalul turului. Urmează un an electoral și nici un politician local n-ar mai putea ignora fotbalul, așa cum se întâmplă în ultimii ani.

Dacă ai face un pic de vâlvă cu câteva meciuri bune, administrația locală, așa reticentă cum e ea, ar fi aproape nevoită să susțină fotbalul. Dar, așa, cu două bătăi acasă în fața unui stadion gol, eliminată din cupă și în coada clasamentului de liga a treia, e greu de crezut că va convinge cineva aparatul mult prea birocatic și fricos al primăriei bistrițene să mai aloce bani pentru fotbal.

Și nici handbalul n-o va ține la infinit cu alocații bugetare fără număr dacă nu-și va satisface proprii suporteri. Investițiile masive în jucătoare străine sau din afara județului vor fi contestate din ce în ce mai mult dacă spectatorul din sală vede meciuri proaste și înfrângeri acasă. În deplasare e dispus la circumstanțe atenuante, dar acasă nu.

Din postura locului 3 în sezonul trecut, n-ai voie să pierzi acasă cu nimeni, nici chiar cu Vâlcea sau CSM, chiar dacă pare exagerat. În plus, e absolut obligatoriu să ai măcar o echipă de junioare în campionatele FRH. Fiindcă altfel, e aiurea, e ca și cum ai investi într-un tren fără vagoane, doar cu locomotivă.

Cred că doar așa, cu meciuri bune acasă, care să creeze emoție în sală și pe stadion, cu mii de spectatori în tribune și câteva sute de copii alergând în echipe de juniori pe urmele seniorilor, bistrițeanul va înțelege clar că administrația locală are obligația să investească și în sportul de performanță, nu doar în cel de masă.

Altfel, ne vom ciorovăi la nesfârșit cu cei care socotesc câte gropi pot fi astupate din banii care merg la sport. Și nu vom avea argumente suficient de tari să-i contrazicem.

 | 1.230 vizualizări

Author: Adrian Linca

Share This Post On

2 Comments

  1. bla…..bla….bla……

    Post a Reply
  2. Exact ce spuneam cu cateva zile in urma, fotbal de performanta= fotbalisti buni, platitit bine si la timp!!!!
    Ce ar fi fost cu echipa de handbal daca an de an nu s-ar fi adus jucatoare tot mai bune si daca nu s-ar fi implicat in acest proiect consiliul judetean (= Radu Moldovan)? Unde juca acum aceasta echipa??? Sau, mai bine zis, exista inca?
    Domnilor, trebuie inteles o data pentru totdeauna, nu se face performanta fara bani si un suport consistent din partea mediului privat sau local, judetean.
    Acea Glorie de care vorbesti domnule Linca, era sustinuta cu bani multi, cu sprijinul autoritatilor locale si judetene, sprijinul tuturor factorilor economici.
    Asemenea altor ramuri de activitate, si in cea sportiva rezultatele bune apar in urma muncii unor meseriasi buni, si foarte important, bine platiti!!!
    In rest totul e gargara si diletantism.
    Sa auzim de bine si de….bani!

    Post a Reply

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *