Am văzut că sunt mulți cei care spun că n-are nicio treabă clubul Gloria 2018 cu cel înființat în 1922 și că o aniversare a centenarului n-ar avea sens.

Nu văd lucrurile așa. Cred că Gloria e un simbol al fotbalului bistrițean și asta sărbătorim acum. Nu o structură sportivă concretă, nu un club, nu o firmă, un om sau clădire. Sigur că acest club nu are prea multe în comun, din punct de vedere juridic, cu gruparea înființată acum o sută de ani. Și că era mai bine dacă se păstrau culorile tradiționale sau dacă se recupera palmaresul, deși nu-i târziu nici de-acum înainte. Dar astea-s detalii nesemnificative în timp. De-a lungul anilor, clubul de fotbal cel mai reprezentativ din acest oraș s-a numit în mai multe feluri și a fost organizat cum s-a putut, în funcție de vremuri. Ba chiar a dispărut de tot ani buni, în perioade grele, economic sau de război.

S-a numit Progresul, s-a numit Ceramica, s-a numit CS Gloria, AFC Gloria 1922, Gloria Progresul sau, iată, acum, Gloria 2018. Și a fost condusă de sași, de liberali și țărăniști în anii 30, de comuniști până în 90 și, evident, de cei care se află azi la butoane. În acte, Gloria s-a adaptat vremurilor și Dumnezeu știe ce forme de organizare a avut. Acum aparține de Consiliul Județean și peste încă 100 de ani poate va ține de comitetul galactic sau de cine dracu va fi pe atunci la putere.

Cred că menirea noastră, a suporterilor, e să ținem în viață simbolul ăsta, al unei echipe ce reprezintă orașul și duce înainte numele de Gloria. O idee care ne unește pe cei care iubim fotbalul din zona asta. Nu să ne cramponăm de chichițe birocratice și să uităm fond în fața formei.

Sigur că și pe mine mă enervează implicarea politicului în sport, dar așa a fost întotdeauna, nu se întîmplă asta doar generației noastre. În epoca de aur a fotbalului bistrițean, adică în comunism, imaginați-vă ce dezastru era din acest punct de vedere. Cum își făceau mendrele potentații regimului și foloseau clubul cum aveau chef. Însă echipa a avut cea mai spectaculoasă evoluție în acei ani, 80 iar tribunele erau pline.

Așa că, centenarul mi se pare justificat și de marcat într-un fel sau altul. Chiar și așa de imagine, ușor de mântuială, cum s-a pus la cale deja.