O întâmplare de Crăciun

Demult, cam pe la începutul anilor '60, feblețea bistrițeană Gloria, se afla la mare ananghie pecuniară. După marea secetă din anii '46, '48, după "cotele" instituite către stat, după "reorganizarea" economiei românești (naționalizarea întreprinderilor, convingerea țăranilor să adere la GAC-uri alias CAP-uri, ș.a), după economiile suportate de populație pentru a susține marele Festival mondial al tineretului de la București (1953), în general după "greaua moștenire lăsată de guvernările anterioare burghezo-moșierești", românii mâncau drămuit pe cartelă pâine neagră și mălai, ajungeau la haine și încălțăminte pe puncte, iar carnea era o raritate.

Era pe vremea ajunului de Crăciun și jucătorii Gloriei se pregăteau de vacanță. Nu se practica salarizarea jucătorilor cu sume mari așa cum citim astăzi prin presă. Se mulțumeau și cu compensarea cu produse alimentare. Ceva carne de porc, ceva vin, ceva mere și făină sau un camion de lemne.

La una din "dughenele" orașului se organiza o masă, conducerea desfășura câteva cuvântări încheiate cu urări de "sărbători fericite" și drum bun pentru cei ce nu erau din localitate. Bunul nostru părinte protopop Iacob, rostea rugăciunea de sfințire a darurilor și apoi fiecare își primea pachetul. Doi dintre echipieri, bucureșteni, nu știu cum, dar au rămas fără pachete. Li s-a promis că până la plecarea trenului vor primi și ei. Euforia momentului a făcut ca să se uite promisiunea. Intr-o atare situație, dezmoșteniți, în disperare de cauză, au înjunghiat porcul unui conducător, l-au pus în birjă și duși au fost spre Sărățel, spre a prinde-n miez de noapte trenul spre București.

Cum, necum, în lumea clubului s-a aflat și tărăboiul devenea tot mai mare. Cei doi de la București au aflat. Cu ajutorul altor colegi au cumpărat alți trei purceluși "de lapte ", i-au pus în adăpostul "golit", iar conducătorul s-a minunat de cinstea hoților.

Au aflat toți cei din club, au făcut mare haz la revenirea din vacanță, iar cei doi "oropsiți" și-au revendicat și pachetele neprimite. Mai mult, s-au spovedit la părintele Iacob, mărturisindu-și păcatul comis. Iertarea obținută le-a ușurat conștiințele, dar performanța echipei nu s-a îmbunătățit decât la capitolul farse !

Constantin Sănduță