Indiscutabil, e de apreciat modul în care Costică Rus se bate pentru liceul pe care îl conduce din 1990. În ultimii 20 de ani, Colegiul Liviu Rebreanu a reușit să-și mențină prestanța, ba chiar să puncteze major la performanță și imagine. Directorul instalat imediat după Revoluție a ți-nut piept vremurilor grele, cu schimbări ciudate și reforme incoerente în învățământ. A conservat un patrimoniu inestimabil, a cârpit, a reparat, a plusat la valoare, a dus înainte acest liceu renumit în România.
Acum se află într-o postură
dificilă, aceea de a-și lega numele de un proiect îndrăzneț, care i-ar putea aduce recunoaștere totală, dar care, la fel de bine, i-ar putea mâzgăli imaginea impecabilă. Dacă vor fi încununate cu succes, lucrările la viitorul campus se vor lega pe vecie de numele lui, la fel cum îi vor atârna de gât ca o piatră de moară dacă vor fi un eșec.
În toiul acestor frământări, Costică Rus a uitat de terenul de iarbă. Sau a ignorat subiectul, conside-rându-l cel mai puțin important în planul transformărilor spre campus. Mânat de intenții bune, directorul și-a ridicat în cap foștii și actualii elevi, ecologiștii, nostalgicii orașului, oamenii de sport, care au recepționat un mesaj scurt, acela că se strică terenul de iarbă. Directorul a simțit pericolul unui val de antipatie și s-a străduit să convingă prin intermediul presei. Surprinzător, i-a ieșit în mare măsură.
Transmițând mesaje clare, de profesor versat, Costică m-a lămurit și pe mine că nu e nici o pagubă, că e de bine, nimic de rău. Cu atât mai mult cu cât terenul va rămâne la aceleași dimensiuni. Doar iarba va fi înlocuită cu un covor sintetic, pe care se va putea juca și de-a latul. Ba mai mult, directorul susține că proiectul poate suferi modificări în acest punct, și nu va fi exclus să se găsească soluții pentru iarbă, nu pentru plastic. Dar altfel, refacerea lui e mai mult decât necesară.
Dacă pista rămâne la fel, ba mai mult va fi acoperită cu tartan, dacă de-a lungul va apărea un teren aproape regulamentar, dacă pe capete vor fi terenuri de baschet în loc de
nimic, dacă va mai apărea o sală de
sport lângă cea actuală, nu văd de ce ar mai băga cineva bețe în roate acestui proiect. Dacă se va lupta cu proiectanții și finanțatorii să înlo-cuiască fibrele de plastic cu fire de iarbă naturală și va înțelege că exploatarea unui gazon la standardele de azi nu e aceeași cu cea a pășunii de până acum, Costică Rus merită tot sprijinul comunității.
Ultimele comentarii