Trei recorduri naționale la atletism stabilite în ani ‘94-’95, un titlu european și unul modial și alte zeci de medalii câștigate la competiții naționale, așa se poate descrie în câteva cuvinte cariera de atletă a bistrițencei Nadia Sângeorzan.
Încă de când era copil și se joca în fața blocului în care locuia în Bistrița, Nadiei Maria Sângeorzan îi plăcea să alerge. Acesta era și jocul ei preferat și nu o întrecea niciunul dintre prietenii ei la acest sport. Așa a fost și descoperită de altfel de către primul ei antrenor, Ioan Zanca. Acesta a luat-o și a dus-o prima dată pe o pistă, să alerge, și a descoperit că dincolo de jocul care îi plăcea fetiței foarte mult, Nadia era talentată la atletism.
„I-a convins pe părinții mei să mă lase să fac sport de performanță, m-au dat la Liceul Sportiv și de la vârsta de nouă ani a început cariera mea de sportivă. O carieră care a durat mai bine de 12 ani și în care mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului în cantonamente. Iarna mergeam la Felix, vara la munte, între aceste perioade eram la competiții și foarte puțin timp mi-am petrecut acasă. Colegii de lot au devenit a doua mea familie și alături de ei mi-am petrecut cea mai mare parte a copilăriei, adolescența și tinerețea, până atunci când am fost obligată să renunț la atletism“, povestește fosta mare atletă.
Antrenorii ei din tinerețe i-au descoperit și capacitățile native de a alerga la probe foarte lungi. „Mi-au făcut mai multe analize medicale și s-a dovedit că am un organism foarte rezistent, care își revine foarte repede după efort îndelungat. Alergam probe de 10.000 de metri și în câteva minute îmi reveneam și puteam să încep iar să alerg. De aceea am început să mă pregătesc pentru probele de rezistență. Preferata mea era cea de 10.000 de metri, dar alergam și 5.000 de metri și semimaraton. De altfel la aceste trei probe încă dețin recorduri naționale la juniori“, spune Nadia Sângeorzan.
Record la 10.000 de metri, în picioare din 1995
Potrivit Federației Române de Atletism, Nadia Sângeorzan deține recordul național la proba de 10.000 de metri feminin juniori I încă din 39 iulie 1995 cu timpul de 33 de minute și 24.94 secunde, obținut la Campionatul European de la Nyreghyhaza din Ungaria, recordul național la junioare I semimaraton, stabilit în acerlași an la Buzău, o oră și 17 minute și recordul național la 5.000 de metri junioare II stabilit în 94 la București.
Ghinionistă, a ratat Olimpiada de la Atena
A fost colegă de generație cu Gabriela Szabo și Maria Cioncan și ar fi putut ajunge la fel de celebră ca și ele dacă la 21 de ani nu intervenea o accidentare care a obligat-o să renunțe la sport și a oprit-o să participe la Olimpiada de la Atena acolo unde era deja calificată alături de lotul României la Atletism. „Am fost selectată în lotul olimpic și trebuia să particip la Olimpiada de la Atena, dar am suferit o accidentare la ligamentul piciorului drept și nu mai puteam continua. Mă durea foarte rău și abia puteam călca pe el. Mi s-a spus că există riscul să rămân nenorocită pe viață dacă merg mai departe și alerg la Olimpiadă.
Existau mijloace medicale care să mă ajute să suport durerea și să alerg în competiție, dar după aceea nu se știa ce putea să se întâmple. Am decis să mă retrag până reușesc să îmi revin. Apoi m-am căsătorit și m-am axat mai mult pe viața de familie, mai ales că am născut-o și pe fetița mea Giorgiana. Am încercat după aceea să-mi reiau activitatea sportivă, dar mi-a fost foarte greu să revin la forma dinainte de accidentare, așa că am renunțat“, povestește cu nostalgie Nadia.
Are o fetiță care îi calcă pe urme
Nu a putut renunța de tot la sport. Chiar dacă nu a mai făcut performanță și nici nu s-a simțit în largul ei ca și profesor de educație fizică și sport, iese și acum aproape în fiecare seară să alerge pe terenul de sport de la Liviu Rebreanu. Fetița ei însă pare că îi calce pe urme și se arată atrasă de sport, mai ales de atletism. „Georgiana a fost la gimnastică, dar nu i-a plăcut acel sport, ea spune că vrea să alerge ca și mine și o iau seara să alergăm împreună. Am vorbit cu domnul Zanca și începând de anul acesta o trimit și pe ea la atletism.
Dacă îi place poate va continua ea ceea ce eu nu am putu duce la bun sfârșit“, se arată încrezătoare nadia Sângeorzan, care spune că se gândește chiar să antreneze ceva grupe de copii în viitorul apropiat, pentru că nu vrea să lase netransmisă mai departă toată învățătura pe care ea a acumulat-o în atâția ani. „urmăresc tot ce se întâmplă în atletismul românesc și observ că nu mai avem români care să obțină performanțe la probele lungi, așa cum se întâmpla în perioada în care alergam eu. Atunci am avut o perioadă în care eram printre cei mai buni. Cred că tinerii nu mai sunt atât de motivați pe cât eram noi și nici nu se mai face sport ca pe vremuri“, concluzionează fosta atletă.
sportulbistritean.ro
Ultimele comentarii