Observ că sunt tot mai mulți cei care cred că ei sunt cei care inventează lumea, și așa făcută pe dos, cred ei, cumva, că presa poate fi o întreținută la care îi dai când te arde la degete și o bagi la mă-sa în pizdă când nu mai ai nevoie de ea.
Să nu creadă nimeni povestea că presa se iubește cu politicienii sau că potentații zilei abia așteaptă să mai sponsorizeze vreo publicație sau vrreo „găselnință” ziaristică. Sincer, eu cred că în profunzimile lor, li se rupe de noi, așa cum lupului îi pasă de oaia din fața lui, aia pe care a luat-o de gât.
Vinovați pentru actuala stare a presei suntem toți, tineri sau bătrâni, experimentați sau nu, jurnaliști sau politicieni,” businesi mani”, toți cei care au crezut, au sperat mereu că un ziar trăiește cu aer, un radio cu un fraier iar televiziunile cu trei lei și doi bani. Da, da, de ăia doi bani alimentezi cu benzina o mașină, să filmezi vreun reportaj în vreo comună uitată de lume.
Uite, uite fraților că a venit decontul, că măștile unei generații de jurnaliști au căzut și, ați văzut și voi, voi ăia care tot mai credeți că trăim cu promisiuni, cu aer, cu imagini răsturnate că începe să nu mai meargă.
E atâta liniște în jur că , na, încep și alții să asurzească. Suntem atât de răi, de incapabili, de nici nu mai știu cum, că ar trebui să închidem toate boldele.
Vă spun încă o dată: aveți presa pe care o meritați, unii dintre voi, și pe care v-o doreați, alții dintre voi, asta, în baza principiului „Divide Et Impera”. Așa e: suntem divizați, cumva ne urâm sincer între noi, pe măsura bănuțului puțin și a caracterului fiecăruia dintre noi, mereu fentați de cei pe care i-ai făcut oameni, politici, nepolitici că apolitici nu sunt niciunul.
Cumva obosit, cumva amărât și limitat de puținele secunde pe care am reușit să le acord vieții mele personale, aș vrea să vă spun că plec, că după 20 de ani, și mușchetarii erau mai puțin veseli, iar Dumas tatăl, mort.
Nu am foarte multe păreri de rău, doar că nu am reușit să aflu care este unitatea de măsura a unor inși politici sau A politici, cum știu ei care ne pricepem mai bine și la ce?
Încerc să mai rămân în presa asta doar pentru că știu : 2016 este ultima redută, ultimul castel, ultimul apel dinaintea deșteptării. Da, da, m-am gândit: și dacă nu strigă nimeni DEȘTEPTAREAAAAA!!!! , Atunci, atunci sunteți ceea ce cred că sunteți în egoul vostru: niște forme fără fond, iar noi, ăștia, niște fluturi cu aripi de cenușă.
Alin Cordoș
Ultimele comentarii