Tare mult aș fi vrut să elogiez în aceste zile rezultate de prim plan la J.O. ”“ Vancouver ale sportivilor români. N-a fost chip deși situarea în clasamente pare mai bună decât la ediția de la Torino. „Nu s-au pârguit fructele!” .Cu trei decenii în urmă mi s-a pus întrebarea : „ cine vreți să reprezinte România la J.O. de iarnă, dacă nu sportivi din județe ca Bistrița-Năsăud?”
Interogația am luat-o aproape ca o acuză. Era nevoie de o reacție. Mai ales că aveam deja o experiență reușită: în anii ”˜ 60 concluzionasem împreună cu oamenii atletismului că șansa cea mai facilă pentru afirmarea bistrițenilor o reprezenta specia-lizarea predilectă spre probele de semifond și fond (ulterior fond prelungit). O decizie hotărâtă a administrației sportului în acest sens, încăpățânarea de a o traduce în viața sportului județean s-a dovedit de bun augur. Ani de zile după aceea s-au cules sportive și rezultate de valoare mondială (Beșliu-Melinte, Szabo, Cătuna, Pântea, ș.a).
După această experiență a urmat transferul ideii spre schi. Cu ajutor material și moral, două duzini de școli montane s-au apucat de treabă în schi, mai ales în schiul fond. Cei mai buni au fost „lustruiți” la Clubul Sportiv Școlar Bistrița sau la Brașov. Și au început să facă nume în acest
sport pe plan internațional Hangan, Jauca, Lăzăruț, Șneaga și recent M.Purdea, Hogiu, ș.a. Dar toate aceste rezultate, construite în mai bine de două decenii nu au situat schiul românesc în prim planul Jocurilor Olim-pice. Și asta nu din vina sportivilor sau antrenorilor români. Cauzele și tratamentul trebuiesc căutate în voința politică a lumii sportului (și nu numai). Administrația trebuie să facă primul pas spre performanță. Decizie justă, consecventă-n aplicație.
Festivalul de la Vancouver nu s-a încheiat la ora de așternere a acestor rânduri. Nici nu am în intenție a extrage concluzii. Exprim însă uimirea : ce forțe au devenit Elveția și Slovacia la hochei, Coreea de Sud și China în sporturile de iarnă, ce jos au coborât rușii în clasamentul neoficial”¦ Se poate deci și-n sus, și-n jos.
Urmatoarea ediție a J.O. de iarnă (2014) va fi la Soci (Rusia). Va fi oare cu josul în sus ? Vom fi și noi mai în sus?
După cele două exemple de
sporturi în arealul bistrițean aș fi vrut un al treilea. Dar pista este prea scurtă așa că poate într-un număr viitor.
Ultimele comentarii