Victor Ciocan împlinește astăzi 70 de ani! Vârsta pare să nu-și fi lăsat amprenta asupra celui mai mare fotbalist și arbitru bistrițean din toate timpurile. În ciuda anilor, e un exemplu de viață sportivă cum rar se poate vedea. Merge pe bicicletă aproape zilnic și joacă fotbal măcar o dată pe săptămână. Sportul bistrițean îi urează "La mulți ani", cât mai mulți dintre ei aproape de fotbal

A jucat 21 de ani la Gloria, a arbitrat 15 ani în toate eșaloanele iar în prezent este observator de Divizia A. La 70 de ani se antrenează de 3 ori pe săptămână și are o sănătate de fier. Nu bea, nu fumează și are o viață extrem de cumpătată. Calitățile lui fizice și morale îl recomandă printre cei mai valoroși fotbaliști bistrițeni din toate timpurile, poate chiar pe prima poziție.

Legendarul Tori

         Puțini sunt cei care știu că Victor Ciocan a fost atras de handbal mai tare decât de fotbal. Era elev la Școala Generală de pe Odobescu, în anii 50, și nu pierdea nici o competiție. „Pe vremea aceea, la handbal se organizau întreceri mult mai multe decât la fotbal. Se juca handbal în 11 și era extrem de spectaculos. Întotdeauna mi-a plăcut mai mult decât fotbalul”, spune cel ce avea să fie cunoscuc mai târziu cu apelativul Tori. Cu echipa școlii avea să ajungă în finala pe țară, dar avea să piardă titlul național, deși directorul de pe atunci al școlii bistrițene comandase deja tricourile de campioni. Însă Victor Ciocan avea să fie remarcat de conducătorii handbalului românesc și selecționat în echipa națională de tineret.

Însă tradiția familiei l-a atras repede spre fotbal. Tatăl să juca la Gloria și îl ducea cu el la toate meciurile, pe post de copil de mingi. Din 1955 are prima legitimație la echipa bistrițeană de juniori, iar 3 ani mai târziu avea să fie selecționat în lotul de seniori. Debutul în prima echipă și l-a făcut la un meci cu Aurul Brad, în Divizia B, când l-a înlocuit pe Botescu, pe postul de extremă dreaptă. De atunci nimeni nu l-a mai scos din echipă până în 1979, adică 21 de ani. În timpul stagiului militar, a jucat la ASA Tg. Mureș, Marina Mangalia și a făcut câteva luni de pregătire cu Steaua. A fost într-un turneu în RDG cu echipa bucureșteană, antrenată de Ilie Savu, din care mai făceau parte pe atunci Constantin, Zavoda II sau Haidu.

Dar, după armată, s-a întors înapoi acasă, deși era solicitat de multe echipe. Se ținea scai de el Jean Pădureanu și nici nu avea de gând să plece vreodată din Bistrița. Victor Ciocan avea să fie unul dintre cei mai apreciați fotbaliști bistrițeni din toate timpurile, un atacant pur sânge, pe care și l-au dorit de-a lungul timpului multe echipe din România.

Remarcat de Ioan Chirilă în "Sportul"

Orice caracterizare a fotbalistului Victor Ciocan pare de prisos în comparație cu cea făcută de Ioan Chirilă, părintele presei sportive din România. Iată ce scria acesta în „Sportul” din 23 aprilie 1976: „…vârful bistrițean este bine făcut. E unul dintre puținii înaintași cu pieptul atletic. Aleargă bine și chiar frumos. Șutează cu ambele picioare, fără pendulări greoaie. Sare la cap fără ezitare. Se deplasează mult, în toată jumătatea de teren adversă, atât în profunzime cât și în lățime, fiind rând pe rând în rolul tuturor componenților unui sextet de atac. Nu evită efectuarea pressingului. Are calități deosebite pentru jocul combinativ.(…). El reprezintă tipul jucătorului complet, la care tehnicitatea este potențată de o vigoare reală. Cazul Ciocan este mai mult decât cazul unui jucător nereperat. El este o temă de meditație pentru perfecționarea principiilor de selecție într-un fotbal care nu-și poate permite luxul de a se ghida doar după criteriul simplei impresii, într-o vreme în care există mijloace mult mai moderne.”

A ratat lista FIFA

Victor Ciocan a trecut, pe rând, prin toate etapele arbitrajului. A fost mai întâi stagiar, apoi a arbitrat 140 de meciuri în județ, 45 în Divizia C, 106 în Divizia B și 44 în Divizia A. „Pe atunci nu se putea promova fără stagii obligatorii la fiecare nivel și examene extrem de riguroase”, spune el. Cu toate astea, are un mare regret. Că a fost oprit pe nedrept o perioadă de 5 ani și a ratat promovarea pe lista FIFA. „ Au fost anchetați mai mulți arbitri, după niște deconturi dubioase la Brașov. Eu nu aveam nici o treabă cu acele probleme, ca dovadă că nimeni nu m-a cercetat vreodată. Însă nu am mai fost delegat și am pierdut 5 ani”, mărturisește Ciocan.

Singurul arbitru de centru bistrițean a mai avut probleme, după un meci de pomină, transmis în direct la televiziune, în 1983. La Craiova, juca Universitatea cu FC Argeș. Ciocan a eliminat doi jucători craioveni, tocmai legendele Băniei, pe Balaci și Cămătaru, după un fault dur și, respectiv, un gest nesportiv, asupra lui Constantin Cârstea, care atunci era stoperul Argeșului. Ba mai mult, Ciocan a repetat o lovitură de la 11 metri acordată în favoarea Craiovei, lovitură care în cele din urmă a adus victoria gazdelor cu 1-0. „Am fost chemat la federație, pentru că observatorul acelui meci n-a văzut nimic. Am fost acuzat că am ținut cu FC Argeș, dar n-am fost suspendat”, își amintește nea Tori, dar fără mustrări de conștiință, fiind convins că a procedat corect.

Își amintește două blaturi

                   Exemplu de sportivitate atât pe teren cât și în afara lui, Victor Ciocan spune că nu a fost implicat niciodată în vreun meci aranjat. Cu toate astea, își amintește două partide despre care crede că au fost aranjate. Prima, împotriva Corvinului. Înaintea acestui joc, a auzit că ar fi ceva necurat dar n-a vrut să creadă. La un moment dat, a scăpat pe stânga, singur cu portarul și i-a pasat lui Petrovici cu poarta goală. Dar acesta a dat pe lângă minge. Atunci s-a prins că era ceva în neregulă.

„Fundașii mă tot îngheonteau, mă loveau. Vă dați seama, toată lumea știa numai eu nu. La un moment dat unul m-a lovit rău, în pulpă. Atunci, de nervi, l-am lovit cu călcâiul. Am fot eliminat. A fost singura eliminare din cariera mea”, spune Ciocan.  Al doilea meci s-a jucat împotriva Daciei Orăștie. Arbitra Nicolae Rainea. Ferencz a scăpat pe stânga și a fost faultat grosolan în careu. Ciocan s-a dus să execute penalty-ul. Portarul advers a venit la el și l-a întrebat unde bate că meciul e aranjat. A marcat dar după meci a venit conducătorul oaspeților i-a spus că a încurcat toate ploile, meciul fiind vândut pe 30.000 de lei. „Mai mult, soția mea a vea o prietenă la Orăștie și mi-a făcut rost de un cojoc, pe care mi l-a trimis cu echipa de fotbal. Mă întreb ce se întâmpla dacă nu marcam acel penalty. Toată lumea ar fi spus că am aranjat meciul”.

Pescuitul e marea lui pasiune

         Pentru Victor Ciocan, cea mai mare pasiune după fotbal e pescuitul. Nu pierde nici o ocazie de a se relaxa pe malul apei. Chiar acum două săptămâni, când a fost vremea mai bună, a fost la Colibița. „Pescuitul m-a ajutat mult de-a lungul timpului. Mă recreez extraordinar cu undița în mână”, spune el. În timpul liber, mai joacă fotbal cu arbitri, păstrându-și foarte bine forma fizică și își plimbă nepoții, unul de 13 și unul de 3 ani.

Victor Ciocan – carte de vizită

–        s-a născut în 4 ianuarie 1942

–       a fost legitimat la juniorii Gloriei în 1955 și a debutat la echipa mareîn 1958 și a jucat până în 1979. A mai trecut pe la Marina Mangalia, ASA și Steaua

–        a marcat 468 de goluri în meciuri oficiale pentru Gloria și peste 600 în meciuri neoficiale

–        a purtat 9 ani banderola de căpitan al Gloriei

–        s-a apucat de arbitraj în 1970 și a condus 339 de meciuri, 44 la Divizia A

                 – este observator din 1990 și are 460 de meciuri observate, 80 la Liga 1

Adrian Linca