Lechințenii

O comună situată la 27 de kilometri de Bistrița, cunoscută în special pentru celebrul vin. Viitorul Lechința – echipa de fotbal a comunei, evoluează în Liga a IV-a. Date seci despre o comună a județului, care pot fi dezvoltate. Și cum brandul vinului de Lechința și-a pierdut mult din notorietatea avută în trecut, echipa de fotbal e în creștere de notorietate.

Rețeta e simplă și a fost folosită de toate echipele „de top" din campionatul județean. S-a găsit un investitor sau un primar care iubește fotbalul, s-au luat câțiva jucători, de obicei foști juniori talentați care s-au lăsat sau care încă încearcă să ajungă fotbaliști, li s-a promis marea cu sare și s-a început treaba.

Rezultatele au apărut instant, poate mult prea instant. Au bătut tot și aproape de fiecare dată au câștigat campionatul. Lechința nu va câștiga campionatul anul acesta dar cu siguranță are șanse reale la anul, dacă-și păstrează jucătorii. Jucători din comună? Așa de sămânță, pentru a nu le sări lumea-n cap la meciurile de acasă.

Viitorul echipelor făcute după această rețetă e și el același. Cu excepția Voinței Livezile, care a promovat și și-a păstrat nucleul de jucători și după ce a retrogradat din nou, restul s-au destrămat aproape imediat după barajul de promovare. Năsăud, Cetate, Mărișelu, Feldru, sunt exemple de echipe formate din vedete, cu conducători care-au investit, au adus jucători buni, au plătit prime groase și au intrat în anonimat la fel de repede.

Câștigul lechințenilor va fi așa, o fata morgana. Vor vedea fente, călcâie și spectacol pe un teren extrem de bun și vor avea satisfacția că bistrițenii lor i-au bătut pe cei din Rebra, Maieru, Năsăud, etc. De ce nu se fac echipe bune cu jucători din comune? Pentru că nu se poate, pentru că Liga a IV-a e un refugiu pentru bistrițenii care n-au ajuns fotbaliști și chiar după o noapte de beție în club sunt mai buni decât primul 11 adunat dintr-o comună. Până una, alta, lechințenii privesc de pe margine dar, dacă se respectă tradiția, echipa va fi, mai devreme sau mai târziu, tot a lor, a poporului.

Augustin Danci