J.O. de la Beijing, prilej de învățătură

După o ceremonie fastuoasă, participanții la cea de a 29-a ediție a Jocurilor Olimpice au spus adio Beijingului, mulți dintre ei și-au promis reîntâlnirea la Londra în 2012. Deopotrivă cu participanții, și noi, privitorii TV, ne-am delectat emoțional. China ne-a lăsat amintirea unei ediții a Jocurilor Olimpice fără egal în trecut. S-a distins prin uriașul efort de organizare, poate începând cu infrastructura generală și continuând cu cea specială (bazele sportive), cu momentele festive, cu lipsa evenimentelor scandaloase, cu înaltul grad de securitate ș.a.

Dar poate cel mai mare succes l-a înregistrat China în planul performanței, devansând SUA și Rusia în clasamentul general al națiunilor, cucerind de departe cele mai multe medalii. Chiar dacă asemenea clasamente nu sunt recunoscute de C.I.O. ele sunt un principal indice de evaluare a forței sportive naționale acceptat în consens mondial. De la el pleacă analizele, concluziile, drumul de urmat pentru următoarele ediții. Există o nevoie de demnitate și afirmare (confirmare) a tuturor țărilor în concertul internațional. Sportul oferă această satisfacție prin cele mai pașnice mijloace.

Pentru România, o putere sportivă recunoscută în ultimii 50 de ani, clasarea pe locul 17 în ierarhia pe criteriul medaliilor reprezintă o dezamăgire națională.

Unii sportivi, cotați ca aspiranți la aur, au deziluzionat, alții, mai puțini, mulți necotați la „bursa speranțelor” de medalii, și-au adjudecat nesperat distincțiile strălucitoare. Din păcate, bistrițeni de-ai noștri nu s-au regăsit în rândul celor cu contribuție la bilanțul general.

Jocurile Olimpice de la Beijing înseamnă deja istorie. Ea poate fi relatată, dar nu schimbată. Cei isteți și cu trăire profesionistă își vor modela repede comportamentul sportiv pentru următoarele întreceri mondiale. Altfel, dispar și ei în necunoscutele meandre ale istoriei.