Florin Halagian e un nume mare, un nume scris cu majuscule în cartea fotbalului românesc. A fost unul dintre cei mai mari antrenori din toate timpurile și se mai străduiește și la 72 de ani să țină pasul cu vremurile. Nimeni nu poate pune la îndoială priceperea lui pe dreptunghiul verde și influența lui din afara gazonului. Cu toții realizăm că poate da o mână de ajutor Gloriei în acest campionat și îi mulțumim pentru asta.
Însă și dumnealui trebuie să înțeleagă multe lucruri pe care ori se face că nu le pricepe, ori nu mai e în stare să le proceseze. Unul dintre ele ar fi că ziariștii nu sunt niște dobitoci la pachet. Niște nepricepuți, niște impostori care vor doar binele propriu și răul tuturor, niște dușmani ai fotbalului și în special ai echipei pe care o antrenează dumnealui. Că întrebările „Dumneata ai jucat fotbal?” sau „Ai carnet de antrenor?” sunt expirate și nu pot ține loc de explicații sau argumente. Mulți jurnaliști de azi sunt în măsură să răspundă cu "da" la aceste întrebări.
Însă și dacă nu ar fi așa, jurnaliștii ei au o calitate ce nu poate fi combătută. Au mandatul publicului, al spectatorilor, al suporterilor, să pună întrebări, să încerce să afle răspunsuri. Nu trebuie să ai meciuri jucate Liga 1 ca să înțelegi că nu poți primi 4 goluri în superioritate numerică fără să fi greșit și antrenorul ceva. Și nici selecții în echipa națională ca să-ți dai seama când o echipă pune osul sau o freacă pe teren. Nu trebuie să fii rău intenționat sau golan ca să-l întrebi pe Halagian de ce a lăsat Gloria cu fundu-n baltă anul trecut când îi era mai greu, sau de ce l-a alungat pe unul dintre cei mai buni jucători ai ei din toate timpurile, Lucian Sănmărtean.
Nu ești un obsedat de blaturi dacă îi amintești din când în când unui om de fotbal ca Halagian că, printre miile de lucruri bune pe care le-a făcut pentru fotbalul românesc, mai sunt și mizerii ce nu pot fi ascunse sub preș. Nu ești deloc un invidios sau un ratat dacă îl întrebi pe unul dintre personajele principale ale fotbalului românesc despre aranjamente, strategii, reciprocități sau cum vrea dumnealui să le spună unor minciuni ordinare, unor infecții care au îmbolnăvit sportul românesc.
Milioane de români au fost plătitori de bilet cel puțin o dată în viață ca să vadă cum echipa lor de suflet pierde voit sau câștigă necinstit. În loc să-și ceară scuze pentru șmecheriile din trecut, personaje ca nea Florin se țin sfătoase, bățoase, sfidătoare. Nu cred că asta e o atitudine potrivită în România europeană a anului 2011 și nici că lumea fotbalului bistrițean o va accepta.
Adrian Linca
Ultimele comentarii