Domnule Ioan Turc, sunteți bistrițean get-beget și știți că oamenii de aici sunt mari iubitori de sport, de mișcare, de petrecere a timpului liber într-un mod cât mai activ. Își doresc să susțină în orașul lor ramuri sportive de performanță dar și să participe la sportul de masă. Vor condiții propice pentru mișcare, timp liber, divertisment, așa cum ar trebui să fie în orice reședință de județ. Ce le propuneți dumneavoastră, dacă veți fi primar?

În primul rând, aș vrea ca sportul să revină în perimetre citadine, pentru că prea mult s-a insistat pe scoaterea mișcării sportive la marginea orașului. În grandiosul Wonderland, cu eșuata pârtie de schi, s-au mai făcut planuri mărețe pentru diverse ramuri sportive, cu bazin de înot, sală polivalentă, chiar și un nou stadion. Deocamdată, cu excepția pârtiei care ne-a îndatorat pe toți fără a putea fi folosită decât sporadic în sezonul de iarnă, toate celelalte planuri ale actualei administrații au rămas la stadiul de ”genunchiul broaștei”.

Cum spuneam, mișcarea sportivă ar fi bine să fie în interiorul Bistriței, unde oamenii să aibă acces facil și proximitate, iar zona vechiului stadion municipal, aflat acum în paragină, ar fi ideală pentru toate acestea. Bineînțeles, cu reabilitarea de rigoare a întregului amplasament, după modelul Cluj Arena, care a scos din aceeași degradare vechea arenă ”Ion Moina”.

Prin neimplicarea Primăriei în ultimii 8 ani, echipa de fotbal, fanion a sportului bistrițean, s-a destrămat. Încet-încet, a reapărut, dar nu poate trăi fără ajutorul comunității. Ce credeți că e de făcut cu ea?

Ar fi bine, mai întâi, să vorbim despre aceeași echipă. Clubul Gloria Bistrița, care va împlini 100 de ani în iulie 2022, nu este același cu divizionara C intitulată Gloria, dar care e, de fapt, un club din Dumitra, fără palmaresul vechii echipe bistrițene. Mai exact, fără Cupa României câștigată în 1994, fără un loc 3 în campionatul primei divizii, fără rezultatele meritorii din cupele europene, cum au fost victoriile cu Real Zaragoza și Atletico Madrid sau egalul cu Fiorentina.

Dacă aceste probleme vor fi rezolvate, iar echipa din liga a treia (pentru care unii au alocat deja fonduri bugetare cu scop pur electoral) va fi și în acte continuatoarea adevăratei Gloria Bistrița, nu am nicio problemă să fie sprijinită de municipalitate. Pentru că, la centenarul Gloriei Bistrița, nu putem defila cu o echipă omonimă, care abia are 4 ani împliniți. Unde ar fi bucuria celor 100 de ani?

Dintr-o bijuterie admirată de toată lumea, stadionul a ajuns aproape o ruină. Toți vorbim despre el, dar nimeni nu se implică. Cum veți rezolva această problemă? Ce părere aveți despre ideile celorlalți candidați, de demolare, de reamenajare, de transformare a acestui simbol al orașului?

Da, la stadionul care a împlinit 90 de ani de la inaugurare văd nucleul renașterii sportului bistrițean. Cei care au anunțat cu emfază demolarea arenei, ca apoi să meargă și să pozeze electoral pe gazon, nu au nicio idee coerentă despre ce înseamnă tradiție în sport. Un stadion reabilitat complet lângă râul Bistrița, cum are Clujul lângă Someș, ar putea fi folosit și pentru manifestări extrasportive, cum sunt concertele Untold sau alte evenimente ce presupun un aflux mare de spectatori.

Prin Compania Națională de Investiții, vom găsi urgent soluția de modernizare a stadionului municipal, bineînțeles, după rezolvarea sensibilei chestiuni privind proprietatea. Dar, dacă municipalitatea și-ar fi dorit cu adevărat, această problemă nu ar fi trenat aproape un deceniu.

Handbalul a ținut steagul Bistriței destul de sus în această perioadă. Primăria a promis sprijin în mai multe rânduri, dar de fiecare dată nu s-a ținut de cuvânt. Ce părere aveți pe acest subiect?

Promisiunile neonorate au fost capitolul la care au excelat actualii edili. Pentru clubul de handbal care poartă numele Gloria, dar este patronat de Consiliul Județean, nu exclud nicio variantă de susținere și din partea Primăriei Bistrița, totul cu respectarea legii. Va trebui să vedem cum putem sprijini un club care nu poartă în denumirea oficială numele localității, ci al județului, caz cu totul nemaiîntâlnit, nu doar în țară, ci și în străinătate, după cum bine ați semnalat și dumneavoastră în Sportul bistrițean.

Desigur, aceste detalii mai degrabă tehnice ar putea fi ușor clarificate și nu diminuează cu nimic meritele jucătoarelor și ale antrenorilor, care tot pentru bistrițeni au luptat în competițiile de nivel național sau european.

Celelalte ramuri sportive reprezentative pentru Bistrița, cum ar fi atletismul, luptele, tenisul de masă, halterele, boxul sau voleiul, o duc greu sau sunt pe cale de dispariție. Cum le veți susține?

Tenisul de masă iese în față, având la dispoziție sala olimpică ”Gheorghe Bozga”, dar și rezultatele impresionante ale jucătorilor, generații întregi. Am avut sportivi buni și la haltere, și la atletism, dar majoritatea ramurilor sportive au intrat într-un regres ce pare de neoprit. Să nu uităm, însă, că sub tribunele vechiului stadion municipal își făceau antrenamentele mulți sportivi din ramurile mai puțin celebre, cum era scrima, de exemplu.

Clubul Sportiv Municipal are prima responsabilitate în acest sens, dar fără intervenția administrației locale, care să-i pună la dispoziție baze moderne, totul rămâne cumva blocat. Sper ca totul să graviteze în jurul reabilitării vechiului stadion pentru renașterea mișcării sportive în toate ramurile.

De la revoluție și până acum n-a apărut în oraș nicio bază sportivă nouă, cu excepția celei din Schulerwald. Ba mai mult, și cele de la școli zac închise sau sunt deschise doar pe bani. Vă veți implica în acest sens?

Orice formă de implicare a municipalității merge mână în mână cu stabilirea unor criterii de performanță. Primăria va putea finanța proiecte din plan sportiv, dar e important ca beneficiarii acelor finanțări să-și propună rezultate palpabile. Vom avea și terenuri cu acces liber, pot exista și parteneriate public-private, dar cu scopuri bine precizate.

Spre exemplu, ce rost are să finanțezi echipe care nu-și stabilesc un obiectiv, nu doresc promovarea, medalii, cupe? Performanța în numele Bistriței va trebui încurajată și susținută, dar trebuie mai întâi să fie dorită chiar de sportivii respectivi.

Ce părere aveți despre pârtia de schi? Ce credeți că se poate face cu ea? Și, în general, cu Wonderland-ul imaginat de Ovidiu Crețu acum 10 ani?

Este destul de complicat să salvăm proiectele eșuate ale administrației PSD, dar rezolvări există, cu finanțări prin Compania Națională de Investiții. Mai întâi, trebuie regândită zona Cocoș, care are un mare potențial de dezvoltare imobiliară. Ea va deveni un nou cartier pentru oamenii activi ai Bistriței, pe multele hectare libere din zonă.

Odată ce bistrițenii vor și locui acolo, totul se simplifică, pentru că urbanismul modern are în vedere inclusiv areale de relaxare și sport, dar îmbinate cu noile tehnologii: stații de încărcare biciclete și trotinete electrice, WI-FI gratuit, prize USB pentru dispozitive smart etc.

Va trebui să vedem ce proiecte începute se susțin și pot fi duse la capăt, iar cele care nu fac față, vor fi reconfigurate sau închiriate unor operatori privați, mult mai atenți cu amortizarea unor investiții.

Cum credeți că va arăta sportul bistrițean peste 4 ani, dacă veți fi primar?

În mod cert, sportul bistrițean va fi la Bistrița, nu aiurea. Nici un primar cu scaun la cap nu visează să taie panglici sau să ofere diplome sau trofee pe coclauri, așa cum și-au dorit, se pare, actualii cerberi ai administrației municipiului.

Vreau ca mișcarea sportivă să își revină odată ce îi vom crea condiții propice, iar pentru că în toate proiectele mele va prima calitatea lucrărilor, bazele de antrenament pe care le vom dezvolta sau moderniza cu sprijinul bugetului local, fonduri naționale sau europene, vor dăinui pentru generații de atleți. ”Citius, altius, fortius” va fi motto-ul olimpic sub care vor veni din nou rezultatele bune la Bistrița.

(Material electoral comandat de PNL BN)