Avea doar 6 ani atunci când, ambiționată de fratele său mai mare, a pășit pentru prima oară într-o sală în care a gustat din senzațiile tenisului de masă. Cu sprijinul necondiționat al tatălui său și cu antrenori dedicați, Ioana Sîngeorzan a devenit campioană națională și a adunat o mulțime de medalii în competițiile naționale, europene și mondiale, iar drumul său este abia la început.

Totul a început cu o masă de tenis la care Ioana și tatăl său se jucau în timpul liber și cu un prim antrenament la care Ioana a mers alături de fratele ei. De atunci, respiră tenis de masă, iar fiecare zi este construită în jurul programelor de sport. 

„Domnul Briciu și domnul Daniel Răcila s-au ocupat de mine când eram mică, iar tatăl meu a fost întotdeauna fanul numărul 1”, ne-a povestit Ioana Sîngeorzan. 

Cât despre prima competiție, care a fost în deplasare la Târgu Mureș, își amintește cu emoții că actuala mare campioană a României, Bernadette Szocs a antrenat-o și, încă de atunci, aceasta este idolul ei și, din fericire, a reușit chiar să se antreneze mult timp cu ea la Bistrița.

„Îmi doream foarte mult să câștig, la fel ca acum. Chiar atunci a fost și prima oară când am luat o medalie”, a dezvăluit Ioana despre prima ei competiție.

A jucat cu idolul ei internațional

La Mondialele din Portugalia, Ioana a reușit să își îndeplinească o mare dorință, și anume să joace cu una dintre modelele sale în tenisul de masă, japoneza Miyuu Kihara căreia îi admiră stilul de joc și care a făcut-o să se ambiționeze și mai mult să ajungă în primii 8 jucători ai lumii, tocmai pentru a o înfrunta. 

Obișnuită să se facă remarcată în competiții, Ioana Sîngeorzan nu a venit cu mâna goală nici de la Mondiale, acolo unde a reușit să câștige o medalie valoroasă de bronz cu echipa. 

O zi din viața unei campioane

La 7.15 la școală zilnic, iar apoi antrenamente – cam așa arată, pe scurt, o zi din viața unui sportiv dedicat, care dorește să urce și mai sus pe treapta excelenței. 

„Avem antrenamente zilnic, inclusiv sâmbăta și duminica, iar în vacanțe avem câte 3 antrenamente pe zi. E un program strict și obositor, dar m-am obișnuit. Încerc să mă culc cel târziu la 23.30 pentru a da randament a doua zi”, a povestit Ioana Sîngeorzan pentru sportulbistritean.ro.

Ioana Sîngeorzan e mândră că are șansa de a se antrena într-una dintre cele mai dotate săli de tenis de masă din Europa, însă suportul autorităților nu este unul suficient în prezent. Din păcate, pentru vicecampioanele la seniori de anul trecut nu s-au găsit modalități de a răsplăti acest efort colosal.

Un ceas pe care îl poartă întotdeauna, o mică superstiție

Chiar dacă nu este adepta ritualurilor înainte de meciuri sau atunci când se antrenează, Ioana ne-a povestit că are un ceas la care nu renunță niciodată: „Mereu am ceasul la mână, orice fac. Parcă dacă nu îl am, simt că îmi lipsește ceva. Niciodată nu am jucat în competiții fără ceas. În rest, am câteva tricouri preferate de la lot și de la club în care joc”.

Am descoperit una dintre sportivele de valoare ale Bistriței într-un context diferit, fără echipamentul de sport și fără presiunea competițiilor, iar Ioana Sîngeorzan ne-a surprins cu modestia și cu franchețea ei. Cât despre viitorul său, pentru Ioana urmează Gimnaziada în câteva zile, unde țintește o medalie de aur cu echipa, la simplu și la dublu, iar în luna iulie urmează Europenele, acolo unde, la fel, ținta ei este aurul. 

Dacă nu ai fi jucătoare de tenis de masă, ce alt sport ai practica?

„Nu m-am gândit niciodată, îmi plac toate sporturile și mi-aș dori ca toți copiii să fie îndrumați spre sport”, a fost fraza cu care ne-am despărțit de Ioana, dar doar pentru puțin timp – căci îi vom urmări parcursul fabulos.

Ana Ștefănel