Îl cunosc pe nea Jean de vreme îndelungată, iar despre Gloria toată lumea știe câte ceva. Unii mai mult, alții mai puțin. Am stat de vorba cu nea Jean în diferite situații, cu diverși antrenori pe lângă el, cu o Glorie care părea că apune sau că ajunge la marea masă a fotbalului european.
Agonie și extaz!
O lume pe care nea Jean păstorește de vreo 40 de ani, o lume care s-a schimbat atât de mult, încât Jean Pădureanu se chinuie să înțeleagă câte ceva. Ceva mai mult, pentru că fotbalul românesc s-a schimbat foarte, dar foarte mult în ultima perioadă de timp. Zicea Jean Pădureanu că nu mai există oameni de onoare în fotbal. Mulți au râs cu subînțeles, alții au oftat, în timp ce adevărații moguli din fotbal s-au adâncit într-o tăcere rău prevestitoare.
Extaz și agonie!
Cert, lumea pe care Jean Pădureanu o „controla" prin relațiile sale, felul său de-a fi și legenda creată în jurul Lordului este cam pe ducă. Singurul Lord din fotbal a împlinit 75 de ani, iar, pe lângă el s-au ridicat șefi de cluburi, patroni cu bani, cu foarte mulți bani. Este elementul esențial ce lipsește clubului din parcul municipal: banii. Bistrița se chinuie tot mai mult să supraviețuiască unei ligi tot mai avidă după bani și publicitate. Cât despre fotbal, acesta moare cu fiecare minut care trece din scurta noastră viață, așa cum moarte și fotbalul bistrițean.
E un tablou destul de sumbru, dar destul de posibil de realizat. Frustrant sau nu, nea Jean nu mai are 50 de ani, are 75. Frustrant sau nu, fotbalul s-a schimbat, iar din ceea ce știa Lordul, nu prea au mai rămas multe lucruri. Hărțuit din toate părțile, clubul din parcul municipal începe să dea rateuri, începe să moară.
Puțin câte puțin!
Banii sunt tot mai puțini, unii susținători dau bir cu fugiții, iar pe piața fotbalistică s-au ridicat noii îmbuibați cărora nu le pasă de Pădureanu și de Gloria lui. Lor nu le pasă de cât de ei și de banii lor.
Sunt multe povești și legende legate de Jean Pădureanu. Unele adevărate, altele rămân doar legende.
Legenda cavalerilor absenți.
Fără bani, existența clubului de fotbal bistrițean pe prima scenă fotbalistică a țării poate deveni doar o amintire. Nu acum, dar am senzația că într-un fel sau altul, numărătoarea inversă a început. Sper să nu am dreptate.
Recunosc, demersul meu este unul pentru fotbalul bistrițean, chiar dacă, după meciul cu U Cluj, am făcut criză de nervi. Mi-a trecut!
Practic, e un demers pentru Jean Pădureanu, unul în care vă rog să-i mai acordați câteva minute prelungire: câteva minute în plus, dacă se poate???
Alin Cordoș
Ultimele comentarii