în vizită la fabrica de tenis de masă

Crișan, Hunor și Filimon au ocupat tot podiumul Campionatelor Naționale de tenis de masă. Cu alte cuvinte, primii 3 jucători de tenis de masă din România sunt bistrițeni. Oare ce ar mai trebui să facă oamenii ăștia de la tenis de masă, ca să înțelegem că trebuie să le dăm mai multă atenție. Că sunt prea multe degetele de la o mână ca să numărăm domeniile în care Bistrița e cea mai tare din România.  

 

 "Lumea ar trebui să o lase mai ușor cu fotbalul și să vină și la alte sporturi", a spus Adrian Crișan, după al 9-lea titlu de campion național la simplu. Dacă suntem printre cei care înțelegem cât de cât ce înseamnă sportul și ne iubim orașul în care trăim, ar trebui să ne simțim jenați de vorbele lui Crișan. Fiindcă suntem de vină cu toții că 

ignorăm niște campioni și dăm importanță unor fotbaliști mediocri. Câți dintre noi am fost curioși să vedem în direct, la GSPTV, o finală bistrițeană între Crișan și Hunor Szocs? Foarte puțini. Și câți ne-am deschis televizoarele la Gloria-Sportul, un meci mizerabil de fotbal? Cu siguranță, mult mai mulți. 

 

De 9 ani, pe băiatul ăsta nu-l bate nimeni în țara asta. Un sportiv perfect, un caracter de excepție, un model ideal pentru toți copiii Bistriței. Și totuși, aproape niciunul dintre puștanii de azi nu întorc capul pe stradă după el, așa cum ar face-o, de pildă, după vreun fotbalist fițos de la echipa a doua. Deși un topspin e mai greu de învățat decât o pasă cu latul, iar un titlu național la tenis de masă e mult mai complicat decât un meci în liga a treia, nu dăm preț pe valoare, nu o recunoaștem și nici nu ne stimulează. Suntem superficiali, ne lăsăm atrași doar de facil, ne pasă doar de imagine. Dincolo de vina noastră, e și cea a vremurilor în care trăim și, cu siguranță, a oamenilor care ne conduc. 

 

Pe vremuri, elevii erau duși în vizită la fabrica de sticlă, sau la cea de pâine. Comuniștii se străduiau să imprime din pruncie spiritul de muncă, de hărnicie, de producție. Și nu era rău. Cum n-ar fi nici dacă, pe rând, clasă cu clasă, profesorii de sport și-ar duce elevii în sala de tenis să-l vadă pe Crișan cum produce medalii, bun simț, modestie și faimă pentru Bistrița. 

 

Fabrica de tenis de masă din Bistrița duduie de ani de zile. Lucrează la capacitate maximă în folosul nostru, al bistrițenilor, fără să ne batem vreodată capul cu ea. Nu cere subvenții sau fonduri de la primărie, nu are nevoie de credite sau reparații capitale. Vrea doar recunoaștere, respect și mult mai multă atenție din partea noastră.

 

Adrian Linca