Anul 2009 a fost unul greu pentru sportul din Bistrița. A fost un an de criză, un an în care s-a simțit lipsa bani-lor, în care antrenorii s-au plâns și au făcut presiuni pentru ca, după multe luni întârziere, să-și primească premierile restante. În 2009 s-au resimțit destul de tare lipsurile materiale, chiar dacă antrenorii și sportivii au strâns din dinți așteptând destul de mult banii de la Mi-nister. Frământările de pe scena politică s-au concretizat cu schimbări și la nivelul conducerii sportului județean. Adrian Moldovan a fost schimbat cu Maria Rus la șefia CSM-ului, la fel cum a ajuns și el acolo, prin politică. Portocaliul ales de fosta atletă s-a dovedit a fi câștigător iar funcția de conducere a Mariei Rus se anunță una de cursă lungă. Schimbarea s-a produs și la Direcția Județeană de Sport, unde Zanca i-a luat locul celui care părea legat de scaunul de șef al instituției,
Constantin Florian. Priviți cu reticență la început, cei doi noi șefi ai instituțiilor parcă s-au acomodat cu funcțiile și dau senzația că sunt acolo de când lumea. Nu neapărat prin realizări, ci prin simplul fapt că trecerea timpului transformă orice în stare de normalitate. Paradoxal, în an de criză, s-au bifat multe realizări în domeniul bazei sportive. Pista de atle-tism, reabilitarea sălii de tenis de masă și a sălilor de sport de sub tribune, înființarea unei echipe de handbal feminin sunt doar câteva dintre realizările celor plătiți pentru dezvoltarea acestui fe-nomen social. Pe planul performanțelor sportive, mergem înainte. Răzvan Martin, frații Szocs, Adrian Crișan, Marius Berbecar, Mihaela Purdea sunt doar câteva nume care au dus Bistrița peste hotare, care ne fac să fim mândri că suntem bistrițeni, când ne uităm la Eurosport sau citim site-urile de sport din întreaga lume. Chiar dacă întotdeauna e loc de mai bine, cred că până la urmă cei implicați în fenomenul sportiv local merită felicitări. Chiar dacă unii sunt mai puțini buni, mai puțini capabili și cu realizări mai modeste, fac și ei parte dintr-un sistem care duce sportul bistrițean înainte, cu bune și cu rele. La final de an, merită felicitați antrenorii care stau de dimineața până seara în sală, care și-au dedicat viața acestei profesii. Felicitări merită sportivii care au dat la schimb un petic din copilărie pentru înalta performanță, spor-tivii care continuă cu aceeași perseve-rență, chiar dacă sistemul nu-i răsplătește cât ar trebui. La final de an, merită felici-tați toți, de la directori și președinți de cluburi, până la femeile de serviciu și portari, fiecare fiind o rotiță importantă într-unul dintre cele mai ample mașinării sociale, SPORTUL.
| 413 vizualizări
Ultimele comentarii