Culturismul rămâne un sport individual, nedrept în comparație cu celelalte discipline. Din punct de vedere financiar, cel puțin. Băieții cu mușchi trag de fiare câțiva ani și o mică parte din ei ajung pe scenă, să fie aplaudați și admirați. Ceilalți se încordează în oglindă și rămân vedete în sala de forță. Desigur, nu toți își doresc marea performanță în cultu-rism, care să recunoaștem că nu exis-tă în Romănia. Din motive clare:
sportul ăsta nu face show și de aceea nu se înghesuie sponsorii la susținere.
În culturism, diferența este făcută de substanțele folosite de spor-tivi. Acestea se folosesc la greu și sunt culturiști ce reușesc să scurteze drumul către performanță. Cu doping în exces și foarte mulți bani. Campionii primesc în plus mici atenții, cum ar fi câteva aplauze, două-trei apariții în presă și gata”¦ înapoi la sală, la sacrificii. Un titlu de campion zonal costă câteva mii de euro. Nu șpagă, ci proteine, vitamine și alte susținătoare de efort, plătite cash de sportiv. Re-compensa cea mare: o medalie, o diplomă și o amintire, peste ani cu o Sală Polivalentă ce aplaudă. Toate astea sunt”¦ de neprețuit ca și în reclama la Master Card. Tocmai de aceea, culturiștii rămân idealiștii cu bicepși…
Ultimele comentarii