Pentru un împătimit al F1 obișnuit să stea acasă și să vadă Marele Circ la televizor, atingerea visului de a fi aproape de circuit înseamnă schimbarea totală a percepției întregului fenomen. Pentru că acasă la televizor poți doar să intuiești ce înseamnă 300 de km la ora dar nu o să poți vreodată să simți mirosul gazelor de eșapament, combinate cu al celor de ferodou și în unele cazuri de plastc ars cum a fost cazul lui Heidfeld. Mai mult, odată ajuns lângă ei, nu vei mai privi nociodată la televizor cu aceeași ochi cursele și în viață ți se va mai adăuga un scop: acela de a mai ajunge măcar odată atât de aproape de ei și de a percepe cel mai important element al spectacolului, anume zgomotul incredibil de puternic și exploziile produse la decelerarea motoarelor pe care niciodată la televizor nu le-ai auzit.
Acolo, de aproape, devine evident că F1 e o treabă de bărbați; motoare, viteză, zgomot, în general ceea ce numim „power”. Dar nu orice bărbați pot să o facă iar piloții de F1 devin zeii pământeni ai bătăliei finale cu limitele fizicii. Elita vitezei mondiale se bate cu legile aderenței, în general ale fizicii.
În jurul cursei de F1 se întâmplă multe alte Grand Prix-uri. Porsche, Lotus, GP2, GP3, sunt toate rățuște mici ce te pregătesc pentru regina motoarelor lumii. Pentru că după toate aceste Grand Prix-uri, când prima mașină de F1 intră pe pistă, timpanele îți zbârnăie, ochii de-abia apucă să le urmărească iar adrenalina îți crește la maxim. Aceasta e de fapt și explicația pentru care Marele Circa reușit să adune continente și milioane de oameni precum și vârfuri de audiență generale.
De duminică știu un singur lucru: că Bernie Ecclestone e un magistru al spectacolului mndial pentru care merită omagiile tuturor. Iar lucrul pe care l-am învățat e că echipe precum HRT sau Lotus sunt zei între zei și nicidecum codași.
Și pentru că noi nu vom avea niciodată un spectacol atât de grandios la noi în țară, am să le transmt tutror prietenilor care nu știu de ce, că trebuie neapărat să vadă un Grand Prix la fața locului. Din acel moment bărbăția e mai bărbăție și fiecare va avea un scop în plus în viață: să mai ajungă odată aproape de ei. Așa cum un prietene bun de-al meu spunea, băieții aștia merg ca trași pe elastic și numai ei pot face asta. Acesta e reportajul celui mai scurt week-end al vieții mele!
Dorin Dobra
Ultimele comentarii