Speranța mult așteptată a Gloriei, veșnic tânărul Florin Halagian, nu a reușit deocamdată resuscitarea echipei. După victoria frumoasă cu modesta echipă a Giurgiului, din Cupa României, Halagian spera la un rezultat pozitiv cu CFR Cluj. S-a implicat tot mai mult la echipă, preluând repede conducerea pe banca tehnică și trecându-l pe Tăbîrcă în plan secund. Deocamdată, Halagian a făcut show doar pentru cameră, miracolul la echipă lăsându-se așteptat. Prietenia sa necondiționată pentru Jean Pădureanu nu este de ajuns pentru a închega o echipă dezorientată și pentru a obține rezultate. Prietenia dintre cei doi pare a fi bună, deocamdată, doar pentru a rememora vremurile apuse, în care atât Florin Halagian cât și Jean Pădureanu, erau mult mai puternici, vremuri în care, vorba lui nea Jean, existau oameni de cuvânt. Acum, cuvântul înseamnă bani, bani înseamnă putere și e din ce în ce mai greu să reziști într-un fotbal românesc corcit și parcă mult mai plin de interese decât niciodată. Acum, să reziști cu jucători second-hand și cu foste speranțe, ajunse la vârsta de pensionare și recondiționate, e aproape imposibil. Acest lucru s-a văzut și se vede în continuare în jocul și în rezultatele Gloriei. Jean Pădureanu și-a dat seama că îi e peste mână lui Tăbîrcă să scape echipa de retrogradare și l-a adus pe Halagian. Acesta s-a dat peste cap, și-a schimbat șapca cu una gri, apoi l-a prins dorul de cea cu Chicago Bulls și a revenit la ea, a gesticulat și s-a implicat. Povestea, pe scurt, e că nu s-a îndreptat nimic la echipă. Noi, cei de pe margine, comentăm și așteptăm ceva decisiv. Sperăm că, așa cum s-a mai întâmplat, să ieșim cumva din această situație. Va fi greu și soluția, oricare ar fi ea, nu cred că mai depinde de prietenii și nici de șapca roșie cu Chicago Bulls.
| 285 vizualizări
Ultimele comentarii