Am văzut zilele trecute o emisiune pe TVR 2 despre Craiova Maxima. Marius Mitran, un ziarist care știe și pe ce parte dormea Ilie Balaci în noaptea dinaintea partidelor cu Kaiserlautern sau Bordeaux, a fost unicul invitat al moderatorului. Pigmentată cu multe imagini din vremurile de legendă ale fotbalului craiovean, emisiunea a arătat că se poate face rating fără harță, scandal, Becali sau Mutu. Un talk-show despre un simbol al anilor 80, care avea să deschidă drumul echipelor românești în cupele europene. O formație arhinecunoscută, antrenată de Tică Oțet, avea să ajungă în semifinalele cupei UEFA și să se afle la un pas de calificare în finală, după o dublă manșă cu Benfica, antrenată pe atunci de Sven Goran Eriksson. Cu un Balaci de neegalat, Craiova de atunci era un fenomen ce părea suprarealist într-o Românie închisă în lagărul comunist. Un vis frumos ce, iată, a rămas peste ani și va rămâne, probabil, mult și bine.
Păstrând proporțiile, și Gloria cred că a avut o echipă frumoasă în acei ani. Cu Gavrilaș, Nalați sau Vasile în poartă, cu Gino Bucur, Filipoi, Fogorosi, Cervenschi, Hurloi, Andreicuți sau Roman în defensivă, cu Moga, Butuza, Georgescu, Cilean sau Florea la mijloc, cu Berceanu, Dănilă, Ciocan, Doru Nicolae sau I. Nicoale în atac, Gloria anilor 80 a avut și ea o performanță greu de repetat. Aceea de a nu pierde decât un singur joc pe teren propriu în 10 ani. A fost fabulos pentru suporterii acelei echipe să nu-și vadă favoriții înfrânți vreme de un deceniu pe propriul teren. Confruntările cu echipele din Cluj, Hunedoara, Târgu Mureș, Suceava, Baia Mare sau Satu Mare, ori meciurile din Cupa României, au rămas de neuitat pentru cei care s-au aflat atunci în tribunele stadionului bistrițean. Care se dovedea neîncăpător meci de meci. Acea echipă din anii 80, cu Constantinescu, Nunweiller, Marica sau chiar Remus Vlad pe bancă, a fost și ea un adevărat fenomen local, ce nu seamănă deloc cu ce se întâmplă azi.
Ultimele comentarii