Gloria lui Șumudică, cu frâna trasă deocamdată

Cu optimism, așa a abordat Șumudică primul meci oficial pe banca Gloriei. Cu câteva achiziții bune în această iarnă și după o serie de me-ciuri amicale foarte bune, Șumudică și Remus Vlad aveau toate motivele să fie optimiști înainte de meciul cu Timișoara. Din păcate, Gloria a jucat fotbal doar o repriză. În fața unor adversari care au împrumutat de la Sa-bău teama de înfrângere, bistrițenii
n-au avut tupeu să forțeze victoria, lucru recunoscut și de Șumudică la final. Ce-i drept, Timișoara e o echipă cu jucători valoroși dar cu un antrenor mult prea fricos. Cu o siguranță debordantă în apărare, Gloria a forțat prea puțin în faza ofensivă, pentru o echipă condusă de un fost a-tacant. Spiritul vulcanic al lui Șumudică a lipsit cu desăvârșire din jocul Gloriei în repriza secundă. Gloria de acum pare o echipă foarte bine sudată în apărare, dar cu un mijloc destul de slab și cu un atac puțin susținut cu mingi utile. Nici Băjenaru, nici Hora și nici Ze Rui nu par a fi jucători care să ia o fază pe cont propriu, să scoată adversari din joc sau să furnizeze centrări periculoase. Carențele din jocul de la mijloc al Gloriei ne duc cu gândul la Lucian Sănmărtean, un jucător care a luat trenul spre Vaslui. Cu Sănmărtean la mijloc și cu Moraes în atac, jocul Gloriei ar fi arătat cu siguranță altfel. Cel puțin așa spuneau unii la ieșirea de la meci. Una peste alta însă, ”să nu băgăm bețe-n roate intereselor clubului” și să sperăm că vom vedea mai mult tupeu în jocul Gloriei în meciurile următoare, cu două echipe cu care ar trebui să ne permitem să jucăm nebunește și să obținem în sfârșit puncte pentru a ieși din zona roșie. Nu de alta, dar ne plac glumele și replicile lui Șumudică la conferințele de presă și n-am vrea să-și ia bocceluța și să caute curse de avion spre București.